Atât de multă veselie, cu ochi atât de bucuroși și cu atâta energie - așa l-am găsit pe Ionuț. Căruciorul cu rotile părea un simplu accesoriu care trecea neobservat odată ce începeai să povestești cu băiețelul de 12 ani.

Contrastul dintre membrii grupului, vreo cinci-șase băieți care alergau neobosiți și Ionuț, a devenit infim odată ce l-am cunoscut mai bine. Ne-a lăsat să îi facem fotografii și l-am ținut strâns de mână când tatăl ne-a povestit necazul prin care au trecut. Noi îi spuneam „Ionuț, să nu fii trist!” și el răspundea „Păi nu sunt!”. Incredibil câtă voință și câtă poftă de viață am văzut în acel copil.

Viața lui s-a schimbat pe când avea doar patru anișori. Se juca cu fratele lui mai mare pe ulițele satului, iar o secundă a fost fatală: un șofer vitezoman, care se întorcea de la Zilele Bistriței, a intrat într-o curbă și a încercat să evite niște copii care se aflau pe partea dreaptă a drumului. Mașina a scăpat de sub control și a ajuns pe stânga - acolo unde era Ionuț. Tatăl a ajuns în grabă la locul accidentului, l-a dus pe Ionuț la spital, dar era prea târziu pentru piciorușele sale. Lovitura pe care a suferit-o la coloană l-a lăsat țintuit în scaunul cu rotile. Pentru tot restul vieții.

Lacrimile care au curs necontenit din ochii tatălui au trădat neputință, imposibilitate de a se resemna. Ionuț, însă, ne-a dat o lecție de viață, ne-a transmis prin optimismul său să nu fim triști în goana noastră, să nu ne lăsăm doborâți de micile probleme, căci viața e prea frumoasă.

Părinții lui Ionuț încearcă să îi asigure tot ce are nevoie, vor să îi facă toate poftele. Nu cer nimic, ba mai mult, spun că nu o duc foarte rău din punct de vedere financiar, însă ar vrea să îi dea copilului tot ce dorește, ca să-l ajute să uite de problema lui. Sunt mândri că este un copil inteligent și că are note foarte bune, așa că au motive să îl răsplătească.

Pe parcursul discuției, am aflat că tatăl nu lucrează pentru că este bolnav de diabet, însă nu mai urmează tratamentul pentru că spune că organismul său nu prea a suportat medicația și s-a simțit foarte rău. Cu toate acestea, e zi de zi acasă alături de Ionuț și face tot ce poate pentru a-i asigura un trai bun, departe de grijile oamenilor mari.

Ionuț spune că părinții lui îi asigură tot ce are nevoie, dar am reușit să aflăm că laptopul său s-a stricat, așa că, cine dorește și are posibilitate, poate merge la sediul Asociației Impact pentru a-i face o bucurie lui Ionuț. El e un copil activ care, așa cum e și normal, îl așteaptă pe Moș Crăciun. Orice zâmbet adus acestui copil va conta: hăinuțe, dulciuri - o vizită, orice gest mic l-ar bucura.

Pentru detalii despre donații, persoana de contact este președintele Asociației Impact Bistrița, Diana Moldovan: 0756 654 151