Te confunzi cu uniforma, o trăieşti. Şi tu şi familia şi apropiații. Şi ei se modelează după cariera ta, înțeleg şi acceptă sacrificiul şi felul tău de a trăi ca militar.” (Maior Marius Popenta – profesor la Academia Fortelor Terestre Sibiu).

Totdeauna, în data de 1 decembrie ne înghesuim sa îi vedem la defilările organizate cu ocazia Zilei Naționale a României. Îi admiram în fiecare 25 octombrie la paradele organizate cu prilejul Zilei Armatei.
Sunt admirați, felicitați, dar și criticați pe bloguri, rețele sociale sau forumuri pentru că “poartă războiul altora în țări care n-au nicio legatură cu România”. Puțini știu însă că militarul se duce acolo unde i se cere, ca banii nu sunt singurul sau principalul motiv și, foarte important, participă la aceste misiuni pentru că România este stat membru NATO.

Locotenentul Daniel Cucură este eroul săptămânii în Afganistan

Conducând plutonul său în mai multe misiuni și operațiuni care au dus la protecția și siguranța tuturor celor care își desfășoară activitatea pe aeroportul Kandahar, locotenentul Daniel- Dorin Cucură, este recunoscut ca eroul săptămânii în Comandamentul Regional de sud din Afganistan. Acestuia i s-a conferit un Certificat de Apreciere alături de emblema simbol pentru excelență „Live de Legend” .

Cine este Daniel Cucură?

Ne spune chiar el, Locotenentul Cucură Daniel –Dorin din Batalionul 812 Infanterie „Bistriţa”

Întotdeauna am avut o oarecare reținere când vine vorba de a vorbi despre mine şi a mă autocaracteriza.
Cel mai bine, cred că mă descrie un citat de-al lui Niccoló Machiavelli: "Mulţi văd ceea ce pari a fi, dar putini înțeleg ceea ce ești."

Consider ca sunt o persoana obișnuită care face parte din Armata României, respectiv din Batalionul 812 Infanterie „Bistrița”, cunoscut si sub denumirea de „Șoimii Carpaților”. M-am născut în toamna anului 1980, mai exact in prima zi a lunii octombrie, dintr-o familie de oameni simpli, fără nici o legătura cu tradițiile militare sau cariera militară. Ca şi competențe si abilitați, consider ca mă avantajează spiritul de echipa, devotamentul, perseverenta, dar si capacitatea  de  a  conduce  oameni,  capacitate  dobândită  şi perfecționată  în decursul carierei militare si în timpul parcurgerii studiilor militare si civile.

Cei care mă cunosc știu cum sunt de fapt. Tăcut atunci când se duc discuții aprinse, pentru a-mi face propriile concluzii,  ordonat indiferent de situație,  punctual indiferent de caz.

M-au fascinat întotdeauna provocările. Văd în fiecare zi o noua provocare si mă ghidez după motto-urile “NEVER GIVE UP" si ,,IF YOU NEVER TRY YOU'LL NEVER KNOW". Sunt într-o continuă schimbare, din pasiune si datorită setei de cunoaștere. Am încercat prin tot ce am făcut sa-mi urmez pasiunile: sportul si călătoriile. Mă pot considera norocos, deoarece în activitatea mea am ocazia sa le îmbin și sa le completez cu entuziasmul care mă caracterizează. În concluzie, sunt o persoană cât se poate de complexă și în același timp obișnuită.

Cariera militara: un vis din copilărie sau o meserie pe care ai luat-o in considerare ulterior?

Un vis din copilărie de la care m-am abătut, pentru scurt timp, după terminarea liceului, până să realizez că armata este, într-adevăr, ceea ce îmi doresc, astfel că m-am întors din drum pentru a-mi realiza visul, iar astăzi sunt mândru că sunt militar.

Ce înseamnă astăzi sa fii militar in Armata Româna?

Poate pentru mulți este o întrebare mai puțin importanta dar, pentru cei ce trăim si simțim românește, este o întrebare cu un răspuns valoros...

Să fii militar în Armata Română înseamnă astăzi, pe scurt, să faci parte dintr-o instituție respectată, să ai oportunitatea de a-ți reprezenta țara în lume, să ai ocazia de a face ceva pentru oamenii din țările în care ai ajuns în misiuni, cu alte cuvinte, să lași ceva în urma ta. Dar cel mai important, sa faci parte din Batalionul 812 Infanterie „Șoimii Carpaților” înseamnă să faci parte dintr-o adevărată familie, din marea familie a șoimilor. Aici toți reprezentăm o echipă.

A fi militar nu înseamnă doar defilări sau ceremoniale, așa cum se vede din exterior şi cum de altfel știam şi eu pe când eram copil, de la televizor.  Înseamnă multe zile de pregătire teoretică şi practică , însemnă zile și nopți petrecute în poligoane şi tabere de instrucție, cursuri de formare, simulări şi alarme de luptă în orice fel de condiții meteo. Dar acestea nu sunt, sa zicem, impedimente în cariera militară, toate acestea reprezintă drumul spre perfecțiune şi profesionalism.

Avantaje si dezavantaje in cariera militară...

Cariera militară îți oferă stabilitate, posibilitatea de a te dezvolta profesional într-un mediu de muncă bazat pe încredere și respect reciproc, multiple posibilități de afirmare. Cred că singurul dezavantaj din cariera militară este faptul că uneori ești obligat să stai departe de familie, în timpul misiunilor și în perioadele de pregătire.

De cat timp ești in misiune, cat a mai rămas din aceasta misiune si la cate misiuni ai mai participat?

Misiunea Companiei KAF GDA, a început în a doua parte a lunii mai și deocamdată nu știu cu certitudine când ne vom întoarce acasă, cel mai probabil, la sfârșitul anului curent vom fi în sânul familiei noastre, sărbătorind împreună sărbătorile de iarnă. Vom fi mereu acolo unde țara va avea nevoie de noi. 

Am mai participat la încă două astfel de misiuni, tot în teatrul de operații din Afganistan, respectiv în  perioada ianuarie 2007 - iulie 2007 şi iulie 2010 – februarie 2011, cu Batalionului 812 Infanterie „Bistriţa” din care fac parte.

Ce te-a determinat sa alegi o astfel de misiune in teatru de operatii? Ce factori sunt determinanți in decizia de a pleca in aceste misiuni? Cat de mult  atârnă in balanța remunerația acordata militarilor care pleacă in aceste misiuni in luarea deciziei de a pleca într-o zona de risc?

Am ales, de fiecare dată, o misiune în teatre de operații din dorința de autodepășire, misiunea fiind ocazia ideală de a te perfecționa în meseria noastră. Oricâtă pregătire teoretică sau practică ai face, în poligoanele armatei, realitatea în teatrele de operații este cu totul alta și nu ai de unde să o cunoști atât timp cât nu participi cel puțin la o misiune într-un teatru de operații.  Iar, când ai ocazia să participi la o misiune, nu poți pur și simplu, să nu o faci. Pentru mine și pentru majoritatea militarilor, determinantă este dorința de a te instrui pe viu într-o zonă de conflict, ca o bază solidă de a progresa în carieră, dar și ca o experiență de viață.

Remunerația contează foarte puțin în ceea ce privește motivația pentru plecarea în misiune: aceeași bani pe care îi câștigăm noi aici, pot fi obținuți, probabil, muncind undeva în străinătate, fără să te expui în niciun fel pericolelor la care suntem noi expuși aproape zilnic. Pentru a accepta o misiune îți trebuie mai mult decât motivația banilor, îți trebuie pasiune pentru ceea ce faci, dorința de a-i face mândri pe apropiați, bucuria de a-ți reprezenta țara peste mări și țări, iar aceste lucruri se văd  în atitudinea militarilor prezenți în teatrele de operații.

Ce te-a impresionat cel mai mult la aceste locuri, la localnici?

Localnicii m-au impresionat prin simplitate, sinceritate și generozitate, copii prin bucuria care li se citește pe față atunci când ne văd, atunci când le oferim daruri, iar locurile prin dramatismul lor.  Afganistanul este o țară săracă, o lume cu alte credințe, cu oameni mult mai săraci decât noi, cu copii neîngrijiți, flămânzi și desculți. Cu toate acestea, am întâlnit foarte mulți oameni caracterizați prin sinceritate si generozitate, oameni cu care am legat strânse prietenii, alături de care am mâncat, am zâmbit și am trăit momente impresionante.

Ce experiență trăită in teatru de operații te-a marcat cel mai mult?

Au fost mai multe astfel de experiențe, dar de departe, cea pe care nu o voi uita niciodată  este pierderea celor doi camarazi în 2010, Marius Sfechiș şi Cristian Filip. Mereu o sa-mi amintesc de acea zi. Era aniversarea zilei mele de naștere (1 octombrie), deci trebuia sa fie o zi speciala pentru mine, ziua în care împlineam 30 de ani, eram în bază și intenționam să sărbătorim, cât se poate într-un astfel de loc, alături de camarazi....dar ...deodată...totul s-a transformat într-un coșmar.

De atunci, din 2010, în fiecare an, de ziua mea, inevitabil mă gândesc la Marius și la Cristi și mă rog ca Dumnezeu să-i odihnească, iar famililor acestora să le dea sănătate și putere de a merge mai departe. Pentru mine și pentru toți șoimii, aceștia nu au murit niciodată. Ei sunt mereu vii păstrați în inimile noastre, undeva acolo adânc în sufletul fiecărui șoim.

Cum reziști in acest mediu dificil, la mare depărtare de casa? Ce te motivează?

Sunt în mijlocul camarazilor mei, oameni minunați, alături de care mă simt în siguranță și care îmi dau putere să rezist la mii de kilometri distanță de țară. Împreună formăm o echipă, o adevărată familie a cărei membri se susțin, se bazează şi se încurajează reciproc. Mă motivează dorința de a duce la bun sfârșit misiunea, de a-mi  reprezenta cu cinste și demnitate țara și de a nu-mi dezamăgi camarazii de aici și din țară, precum și apropiații. Contează, deopotrivă, foarte mult pentru mine, gândurile și cuvintele frumoase pe care le primesc din țară, multe de la oameni necunoscuți în ultimele zile și bucuria de a vedea că munca noastră este apreciată.

O carte de suflet, un cântec preferat si un film care ti-au rămas in minte...

Cartea mea de suflet pe care, de altfel, o recomand tuturor cititorilor este „Pădurea Spânzuraților” de Liviu Rebreanu. Această operă este un roman psihologic, inspirat de un eveniment real, condamnarea la moarte și apoi execuția prin spânzurare a fratelui autorului. În operă este expusă drama unui sublocotenent român înrolat în armata austro-ungară care trebuie să lupte împotriva fraților români în Primul Război Mondial.

Legat de muzică, îmi place să ascut și apreciez orice muzică bună, dar muzica celor de la Coldplay mă inspira în tot ceea ce fac. Îmi plac filmele de acțiune, punând accent pe cele istorice. Recomand cu plăcere serialul de succes „Urzeala tronurilor” care prezintă un amestec de intrigi şi comploturi, tragedii şi trădări, victorii si teroare în vremurile unor prevestiri sumbre.

Totodată recomand filmul artistic “Inima neînfricată” (Braveheart) în care se expune o poveste incredibila despre curaj, loialitate, onoare și despre brutalitatea războaielor.

La final, te rog sa transmiți un mesaj tinerilor care se gândesc sa îmbrățișeze cariera militară...

Îi îndemn cu toată încrederea să urmeze cariera militară pentru că nu vor fi dezamăgiți. După cum am mai spus, vor avea șansa de a se dezvolta profesional într-un mediu bazat, în primul rând, pe încredere, vor avea posibilități multiple de afirmare, își vor găsi prieteni adevărați, cu alte cuvinte vor găsi în armată a doua casă, lucruri care le pot aduce mari satisfacții.

Andrada Ormenişan