A trăit cu peste 800 de ani înainte de întruparea Mântuitorului şi se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii: este singurul prooroc din Vechiul Testament a cărui zi de prăznuire este trecută cu roșu în calendarul bisericesc.

Sfântul Ilie a devenit în mitologia populară un personaj aparte, cu o poveste diferită de cea propovăduită de creștinism. Muritor bun la suflet, dar iute din fire – Ilie a fost ispitit de diavol să-și ucidă părinții (sau, în alte variante, surorile și întreaga familie). Pentru a-și ispăși păcatul de moarte, Ilie s-a supus la felurite cazne, ferecându-se vreme de 40 de ani într-un beci sau aruncându-se în flăcările unui rug alcătuit din lemne strânse din pădure timp de 9 ani.

Împăcat de pocăință și durerea lui Ilie, Dumnezeu l-a ridicat la ceruri, l-a așezat printre sfinți și i-a dăruit un car de foc tras de 4 cai înaripați și un bici de foc cu care să facă prăpăd printre draci. Împins de o ură năvalnică față de creaturile întunericului care îl amăgiseră să-și omoare rudele și stăpânit de o uriașă putere, Sfântul Ilie a devenit spaima toturor diavolilor.

Bătrânii mai superstițioși din fire sunt convinși că nu e bine să pornești la drum într-o asemenea zi și că, dacă stai sub carpeni, ai șanse să fii trăznit de Sfântul Ilie care-i ţinteşte pe draci atrași de acești pomi.

Pentru a se adăposti de biciul de foc al Sfantului Ilie, diavolii se pitesc pe pământ, sub streșinele caselor, în copaci, în turlele bisericilor sau în trupurile animalelor. Deci nu e voie să lași afară animale, mai ales câini, pisici și capre.

Dacă se nimerește un 20 iulie cu furtună – geamurile și ușile casei trebuie să fie bine închise, ca nu cumva să se strecoare în casă vreun drac fugărit de Sfântul Ilie.

În ajunul zilei de Sfântul Ilie, fetele își pot ghici ursitul: trebuie doar să se dezbrace în pielea goală în ajun și să se tăvălească prin cânepă. Dacă în acea noapte ele visează cânepa verde – se vor mărita cu un bărbat tânăr, dacă în vis le apare cânepa uscată – sunt sortite unui soț bătrân. 

Tradiția populară mai spune că până în ziua Sfântului Ilie nu e voie să mâncăm mere. Abia pe 20 iulie se aduc mere în biserică pentru sfințire, pentru că aceste fructe speciale devin de aur pe Cealaltă Lume. După aceea sunt comemorați copiii morți și li se oferă mere de pomană tuturor copiilor din vecini sau celor întâlniți în cale.

În multe zone din ţară, de Sfântul Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor". Datina este împlinită de bărbaţi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare iar la masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără stupii de hoţii pasionaţi să fure mierea de mană.

Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor, așa că pe 20 iulie ogoarele se stropesc cu agheasmă pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor.

În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul – socotit o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spirituală.