Raus Pompei, personajul care apare în documentele oficiale ale UCGN în două calități, mai întâi în cea de judecător, iar astăzi ca și jurist, a avut legături în tinerețe cu securitatea. Totuși, CNSAS îi dă în 2012 o adeverință care-i spală imaginea fostului președinte al Judecătoriei Năsăud. Ordinele din 1971 spun însă altceva...
Raus Pompei este omul care face astăzi legea în Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene, asociația care cere sute de hectare de pădure, pășuni și terenuri în județ, dar și 70 la sută din clădirile de patrimoniu ale orașului Năsăud, dar și mai multe clădiri din Bistrița, printre care și Spitalul de pe Independenței, cu tot cu terenul aferent.
Intrarea sa oficială în rândurile Uniunii Comunelor Grănicerești Năsăudene dă un suflu nou în retrocedările făcute de asociație, iar experiența de judecător își spune cuvântul când e vorba de interpretat legea în favoarea Uniunii. Actele sunt atât de abil întocmite, încât este o adevărată luptă în instanță să demontezi argumentele formulate de juristul Raus Pompei. Reamintim că în vremea când era judecător la Năsăud, în 2003, Raus a parafat o încheiere civilă (nr. 1175/2003) prin care recunoștea AUTOPROCLAMAREA asociației ca succesoare DE DREPT a grănicerilor.
Raus Pompei este însă un personaj controversat și din prisma colaborării sale cu securitatea. Astfel, în Adeverința nr. 1369/17.07.2012 a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității se arată că ”domnul Raus Pompei este titular al dosarului fond rețea nr. R240261 (cotă CNSAS). Domnia sa, fiind militar în termen în compania P.C.I. Tr. Severin, furier în cadrul subunității, a fost recrutat de către UM 0130 București, pentru ”a informa asupra eventualelor manifestări cu caracter dușmănos ce s-ar petrece în companie, relații suspecte ale militarilor cu cetățeni străini sau alte elemente dușmănoase”; ulterior, în perioada 1968-1972, fiind student al Facultății de Drept din Iași, a fost recrutat pentru a semnala, despre ”eventualele acțiuni cu caracter dușmănos puse la cale de de anumite elemente reacționare”; potrivit celor consemnate de către ofițer, i-a fost atribuit numele conspirativ PAUL MARIAN (1967-1968), PAUL MARIN (1968-1972). În dosarul menționat mai sus nu s-a identificat un Angajament semnat de de către titular. Direcția de Specialitate nu a idendificat informații transmise de Securității de către domnul RAUS Pompei”. Concluzia CNSAS este că acestuia ”nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al securității”.
Totuși, pe site-ul CNSAS, printre documentele care pot fi consultate public se află și ordinele Ministerului de Interne pe anul 1971, iar într-unul dintre ele, care face referire explicită la colaboratorii securității scrie negru pe alb: ”În raport cu sarcinile fixate, importanța și urgența acestora, cu fiecare informator, colaborator și rezident se vor organiza întâlniri ori de câte ori este nevoie, dar - de regulă- nu mai puțin o dată pe lună”.
Așadar, conform documentelor CNSAS, fostul președinte al Judecătoriei Năsăud, Raus Pompei, NU a fost colaborator al securității. Totuși, un ordin al ministerului de Interne din 1971 ridică mari semne de întrebare dacă lucrurile au stat cu adevărat așa. Situația e la fel de controversată și în Uniunea Comunelor Grănicerești Năsăudene, unde acte și legi se bat cap în cap.