Pe 25 mai 1982, poetul Alexandru Cristian Miloş pornise de-acasă cu 45 de lei, trimis de mama lui să cumpere un kilogram de carne. De obicei o lua pe lângă „Coroana de aur”, spre centru, dar destinul a vrut ca în acea zi să facă un ocol prin faţa casei Andrei Mureşanu... „Era agitaţie mare pe stradă, un buldozer era foarte aproape de poarta casei lui Andrei Mureşanu, urma să fie dărâmată, doamna Elena Pop, stră-stră-nepoata lui Mureşanu plângea şi spunea că în locul casei lor urma să fie construită o scară de bloc şi că oamenii primiseră deja repartiţie pentru blocul care urma să se înalţe acolo...” povesteşte Alexandru Cristian Miloş amintindu-şi că s-a repezit la un telefon public, încercând să dea un telefon la Vasile Ilovan, redactorul şef de la Ecoul, care l-a apostrofat cu o replică sarcastică: „Tovarăşe Miloş, aţi înebunit!? Este planul de sistematizare semnat de tovarăşul Ceauşescu, de arhitectul şef, tovarăşul Ţăranu a făcut planurile, e o treabă gândită aici, cum să trecem peste asta, nu se mai poate face nimic...”

Telegrama

„Brusc, mi-am venit o idee nebunească: să trimit o telegramă la Flacăra, la Adrian Păunescu – era singurul loc în care puteai interveni cu orice problemă aveai, aşa că m-am dus la poştă şi am compus o telegramă: Casa în care a copilărit Andrei Mureşanu e în pericol de demolare, ziarul local tace, nu vrea să intervină, am încredere în curajul civic şi în conştiinţa dumneavoastră de poet român, în avântul dumneavoastră patriotic pentru a salva acest imobil! Cam aşa ceva i-am scris şi am semnat A.C.Miloş, poet!” a povestit Miloş pentru Bistriţeanul.ro. 

Cenzura cherchelită

O prietenă de la poştă i-a povestit poetului Miloş, peste ani, că ofiţerul de serviciu al oficiului ar fi trebuit să oprească telegrama şi s-o cenzureze. Întâmplarea (să fi fost destinul?!) a făcut că în ziua aceea ofiţerul era puţin cam cherchelit, dormea pe o bancă: a privit telegrama printre gene şi a dat din mână a lehamite – „Lasă c-o opreşte Bucureştiul, o s-o cenzureze ei”. Şi s-a culcat la loc

Dar cei de la Bucureşti n-au oprit-o, pe 28 mai telegrama apărea publicată în rubrica „Cetatea” semnată de Păunescu în România liberă. Materialul se numea „Apărarea trecutului” vorbea despre problema casei lui Andrei Mureşanbu din Bistriţa şi a lui Anton Pann din Râmnicu Vâlcea – iar cei doi autori ai imnului naţional de acum se intersectau încă de pe atunci...

Deznodământul (gurmand)

După ce a primit telegrama, se pare că Păunescu s-a dus în audienţă la ministrul culturii de atunci, el l-a sunat pe primul secretar al judeţului, Mihai Marina, şi l-a pus să refacă planul de sistematizare şi să ocolească această casă.

„Prin mai-iunie 1983, a apărut Păunescu în oraş cu cenaclul Flacăra” povesteşte Miloş „noi eram ocupaţi cu festivalul George Coşbuc, m-a văzut trecând prin faţă pe la Coroana, era cazat acolo, ne cunoşteam de mai demult, a venit şi la cenaclul Coşbuc, venea frecvent la Năsăud, la dl Nistor şi doamna Vaida. Acum era în faţa prefecturii, cu prim-secretarul Marina, mi-a făcut semn să traversez, să mă prezinte primului secretar – mă aşteptam la o beşteleală, cinstit să fiu, că m-am băgat şi eu ca musca-n lapte...”

În schimb, tovarăşul Mihai Marina i-a invitat în biroul lui, l-a felicitat pe Miloş pentru curaj, i-a servit cu un coniac şi apoi i-a invitat la masă, la cantina partidului, unde acum se află restaurantul Hotelului Bistriţa... „Îmi amintesc şi acum: Păunescu a mâncat un biftec de vreo 3-4 kilograme cu 20 de ouă crude deasupra iar în final, a băut o cantă de vin cât o găleată... Mi s-a făcut rău când am văzut atâta mâncare...” mai spune Cristian Miloş.

Urmările. Securitatea.

S-a vorbit despre salvarea casei memoriale Andrei Mureşanu chiar şi la Europa Liberă. „Am avut percheziţii acasă, la Cenaclul George Coşbuc am avut parte de un proces public, toţi colegii mei au fost puşi să ia atitudine împotriva tovarăşului Miloş care, e adevărat, a salvat casa de la demolare – dar întreţine legături cu Europa Liberă şi Monica Lovinescu! Cine ştie ce intenţii criminale a avut în realitate...”

Aproape săptămânal, Cristian Miloş găsea în cutia poştală notificări ale Miliţiei şi „invitaţii” de a trece pe la sediu. „În noaptea aia nu mai puteam dormi” îşi aminteşte Miloş povestind despre vizitele la Miliţie: „Îmi puneau lampa în ochi, mă închideau în cameră şi mă puneau să scriu „Scrieţi pe foaia aia că aţi întreţinut legături subversive cu Monica Lovinescu şi Europa Liberă! Scrieţi ce-aţi vorbit ieri la Coroana de la ora cutare la ora cutare... Până m-a învăţat cineva să scriu „Recunosc că am spus rău de tovarăşa Elena şi tovarăşul Ceauşescu, dar eram în stare de ebrietate – şi îmi iau angajamentul că data viitoare nu se va mai întâmpla aşa ceva!...”

Poetul Cristian Miloş mai povesteşte că în urma gestului său de atunci nu s-a ales decât cu recompense de ordin moral sau sufleteşti. „Nimeni de atunci nu mi-a mulţumit în vreun fel sau altul... Cam la un an de la vremea respectivă, au inaugurat noul muzeu memorial Andrei Mureşanu, nici măcar nu m-au invitat la deschidere, în schimb am auzit pe mulţi lăudându-se că au salvat casa memorială...”