Din păcate, vizitatorul din ţară sau de afară nu va pleca acasă cu experienţe culinare memorabile, care să recomande Bistriţa ca un loc care merită vizitat pentru experienţe gurmande de neuitat. Ca şi mobilierul de inox din pensiunile montane, majoritatea meniurilor restaurantelor de la noi sunt copy-paste.

Se pare că modelul este “Românesc Tradiţional”, deşi ciorba de burtă, scăriţa sau ceafa de porc sunt orice numai tradiţional româneşti nu. Dacă la capitolul inventivitate culinară stăm prost, nici marketing-ul nu ne dă afară din casă. O căutare simplă pe Google folosind ca şi cuvânt de căutare “restaurante Bistriţa” ne rezervă surprize interesante.

Pagina www.pubbing.ro, clasată pe primul loc ca rezultat al căutării, are o listă de restaurante, neactualizată de o mulţime de timp. Pe această listă apare Restaurantul Chinezesc “Flora”, care este desfiinţat de vreo 8-9 ani.

Să nu vorbim despre mesajul transmis de către aceste restaurante, practic nu prea există. Mesajul este ceva de genul “Pizzerie Ristorante, livrari la domiciliu pizza speciala marime mic si mare, catering, Avem meniu bogat, restaurant cu bun gust si o buna sevire ......GUSTĂ MĂCAR O DATĂ” sau mai degrabă “UN LOC SUPERB CARE ARE MULTE DE OFERIT...” şi aşa mai departe.

Se apre că inventivitatea, atât de necesară în această industrie extrem de grea, a cam intrat la apă, cel puţin în micul şi cochetul burg al Bistriţei. Ce este de făcut?

Pentru a fi o ancoră serioasă, pentru a atrage turiştii, restaurantul nu trebuie privit doar ca un loc de “umplut burta”. Este mai mult de atât. O experienţă complexă, care combină de gustul, aspectul, ambianţa, personalul şi multe multe mici detalii.

Am avut ocazia de-a lungul timpului să vizitez multe locuri din lumea aceasta şi bineînţeles să mănânc în multe restaurante. De la cele unde mănâncă muncitorii din construcţii în China, la For Seasons în New York. Dar cea mai memorabilă experienţă gastronomică s-a întâmplat într-un mic orăşel din Oregon, pe numele său Astoria, un fel de Năsăud al coastei de West a SUA.

Restaurantul se numeşte Baked Alaska, iar mâncarea care mi-a rămas în amintire se numeşte “Thundermuck Tuna”, un file de ton, cu crustă de cafea, glazură din miere de ghimbir şi sos balsamic. Am verificat pe net, îl au în meniu şi acum, costă doar 11 dolari (foarte ieftin pentru SUA).

Deşi se întâmpla în 2006, îmi amintesc de surpriza de a găsi aşa ceva la capătul celui mai stricat drum pe care l-am bătut în SUA, cu nimic diferit de al nostru Bistriţa-Reghin. Dar acesta este un detaliu neimportant. Infrastructura, construcţia sau alte “mici” detalii nu pot strica o experienţă memorabilă.

Ca un sfat pentru cei care sunt sau doresc să pornească acest business. Nu este suficient ca restaurantul tău să trăiască din nunţi, botezuri şi înmormântări. Dacă vrem turişti, este nevoie de mult mai mult.

Cristian Munthiu

Centrul Privat de Afaceri Bistrița