Gheorghe Zamfir a fost aseară invitatul lui Lazarus în prima emisiune anunţată cu surle şi trâmbiţe. A fost jenant, ca să nu spun greţos. Pentru că Lazarus, în rol de Jay Leno pe care nu l-a onorat în niciun fel, s-a mulţumit doar să-i cânte-n strună lui Gheorghe Zamfir, căci doar ce altceva să facă!? Invitatul nostru, stăpânul nostru!

Iar Zamfir a ieşit la înaintare cu replici de toată groaza: „Eram un munte de aur şi diamant”, „Am declanşat un tsunami mondial!”, „I-am depăşit pe Elvis Presley şi pe Beatles!”, „Eram atât de iubitor de neam, de poporul românesc, de orice vreţi... iar cei din ţară m-au omorât, m-au răstignit, m-au îngropat în noroi!” „Nu mă invită nimeni nicăieri, nu mi se oferă o catedrală, ceva, un spaţiu de concert, nu sunt sărbătorit, nu mi se face o aniversare...”

Bine, auzisem de ceva vreme c-ar avea probleme la mansardă, dar abia acuma le-am sesizat plenar. Când am văzut un Gheorghe Zamfir îngâmfat, arogant, deloc modest, dar nici sclipitor de să mă dea pe spate – un „artist” care nu mai ştia (dac-o fi ştiut vreodată) să transmită nimic din taina şi misterul teribil al timbrului de nai.

Zamfir ştia acuma doar să calculeze că a fost furat cu peste 5 miliarde de dolari din vânzarea de discuri. Ştia să se laude singur înaintea tuturor, ştia să-şi prezinte teoria conspiraţiei împotriva propriei persoane.

Mă întreb dacă are vreo scuză. Dacă să-i „iertăm” derapajele astea pe considerentul că „lasă, săracul, e un geniu al naiului, el are voie să dea cu bâta-n baltă... În cazul lui ne facem că nu vedem, nu auzim...”

Dar dacă ar fi fost un artist adevărat, dacă ar fi simţit ceea ce cântă până în măduva oaselor – poate c-ar fi îmbătrânit frumos şi senin. Nu obsedat de sine, de furăciuni sau alte asemenea scârbe... Iac-aşa se dărâmă miturile...

Antipatix

Foto: Looktv.ro