“Ca stațiune climaterică întrece toate stațiunile similare din: Tatra, Borsec, Hohe Rinne (Păltiniș),....În apropiere se află două isvoare de apă minerală și două isvoare cu apă sărată......Stâncării, mai minunate ca la Sinaia, seamână a castele, o alcătuire a naturei mai frumoasă și mai fantastică nu am văzut. Acest loc, uitat de lume, a fost numai cu câtăva vreme descoperit de D-na Dr. Erica Sculler originară di Elveția. Totul este așa cum a lăsat Dumnezeu la început dar este mare speranță, că în 10-20 de ani va fi cel mai căutat loc de vară în întreaga România Mare”.

Din păcate cei 10-20 de ani nu au făcut ca acest colț de rai să devină “cel mai căutat loc de vară în întreaga România Mare”, iar acum, la mai bine de 90 de ani, pentru Colibița rămân în continuare vii, doar speranțele alimentate de îndârjirea unor oameni, care cred în destinul acestui loc.

Trecută prin iadul construcției lacului de acumulare, prin nebunia războiului pentru bucățica de pământ, moștenită din moși strămoși, prin haosul furtului de lemn și a “banzicurilor” mai mult sau mai puțin legale. Prin nebunia imobiliară a anilor de glorie 2006-2008, prin praful exploatării carierei de piatră, din ultimii ani ai deceniului trecut.

Colibița are nevoie de câteva lucruri simple, banale aș spune. Are nevoie de reabilitarea a 6 kilometri de drum, care asigură legătura prin Mureșenii Bârgăului, peste șaua Blajului cu drumul european E576. Dacă cei din 1869 au reușit să-l construiască, oare de ce nu pot să-l reabiliteze cei din 2013? Mai are are nevoie de canalizare, apă curentă dar și de un lucru banal la prima vedere, de niște “containere pentru gunoi”.

Dacă în anii 30 ai secolului trecut, a fost nevoie ca un fost prefect, colonelul dr. Florian Medrea, să sprijine electrificarea Colibiței, poate vre-un fost sau actual Prefect (Președinte, Deputat, Senator sau Primar) va impulsiona la rândul lui, realizarea acestor minime dotări. Până atunci, să lăsăm optimismul celor din trecut să ne motiveze: “...Numeroși străini vin în fiecare an aici,-anul trecut au venit 30 de persoane numai din Germania,-vor duce astfel o plăcută amintire dintr-o țară mai puțin înapoiată în civilizație, decât era considerată până acum.

Un frumos viitor se deschide în felul acesta Colibiței. Organizarea sistematică a ei, amenajată cu toate cerințele confortului , va face să ajungă în curâd la nivelul celor din străinătate. Pentru a se putea atinge acest obiectiv urmărit, este necesară unirea tuturor societăților cari au aici vile (sanatorii), a particularilor proprietari de astfel de vile, precum și lucrul cel mai inportant-ajutorul Statului” Depinde de noi să facem cunoscut tuturor acest colț de rai, care poate deveni cel mai căutat loc de vară (și nu numai) din întreaga Românie. Natura și-a făcut treaba, urmează ca noi oamenii să ne-o facem pe a noastră.

*toate citatele sunt extrase din cartea: Colibița-Dimensiuni turisitice, scrisă de Ioan Bâcă și Ioan Ștef, apărută la editura Nova Didactica-Bistrița.