Firește, nițel exotică datorită accentului franțuzesc. Nu, nu și-l ascunde. Din contră, urmărește ideea cu atâta vehemență că nu o mai interesează acuratețea gramaticală și, în special fonetică, a exprimării. Se pricepe, ce spune? Da. Foarte bine. Trece mai departe, construind rapid un întreg eșafodaj argumentativ, veridic, susținut de fapte reale, din propria experiență managerială și politică, din recenta campanie din București, nutrind, cu o forță imanentă, surprinzătoare - de întrebi, de unde vine! - ideea de schimbare iminentă, profundă, a societății românești contemporane.

Schimba-se-va oare?!

Sunt sceptic și am și de ce.

Prea multe bla-bla-uri și gogoși umplute cu răbdări prăjite de-a lungul ultimului sfert de veac! Ai zice că e o pedeapsă. Nu pot înțelege de ce acest popor, mult mai cuminte și corect și primitor și credincios și de omenie, decât altele, a avut parte de asemenea „căpcăuni” puși pe ospețe pantagruelice din cămara din ce în ce mai săracă a nației! E sau un blestem, sau un film prost de sado-maso în care am fost puși să jucăm în pofida voinței noastre. S-a mizat și până acum au și câștigat, pe ignoranță și prostie.

Așa m-am dus joi seară, pe 4 august 2016, la întrevederea ad-hoc de la Bistrița, cu Doamna Clotilde (în franceză se scrie Clothilde, dar probabil, pentru a fi mai aproape de alegătorii ei din București, a renunțat la litera „h”) Armand.

Sunt nu numai condeier, sau mai simplu-spus - scrib - din pasiune, ci și dascăl de Limba franceză, din vocație. Așadar, francofon și francofil până la moarte. Vă imaginați că i-am acordat... aproape-primăriței de sector 1 din București, o bulină roșie, înainte de a o cunoaște.

A venit cu soțul, matematicianul Sergiu Moroianu, două colaboratoare, și fetițele, fiind în... „concediu”. Am văzut-o. Am ascultat-o. Nu, nu m-a dezamăgit. Clotilde Armand poate fi politicianul onest de mâine. Are stofă, are pregătire. Are dorința de a face cu adevărat ceva pentru România. Dincolo de interesele meschine de partid, de grup sau de familie. Iată, telegrafic, câteva din ideile enunțate de ea aseară:

Uniunea Salvați România/USR/ își construiește acum „fagurele” național de organizații. Nu impunând de la centru o direcție sau un grup de oameni.

„Fiecare, în zona lui de acțiune” știe mult mai bine decât noi de la București, ce trebuie făcut aici, de exemplu”.

Selecția oamenilor ce doresc să adere la USR nu se face pe „declarații de viitor” ci pe trecutul profesional (cu alte cuvinte, nu ai o profesie, nu ai profesat, nu ai ce căuta în politică!), politic (la ce partide, când, cum ai fost?!), social (în ce acțiuni, activități în folosul comunității te-ai implicat?) etc.

Organizațiile locale își aleg conducerea și tot ele și candidații pentru parlament. Centrul are drept de veto acolo unde e clar că s-a strecurat o greșeală în selecția persoanei.

Nu este nicio legătură a USR cu magnatul american Sorros, cum intenționat dezinformează anumite posturi Tv și publicații de presă.

Clotilde Armand e conștientă că lupta cu „căpcăunii politici” proveniți din FSN e inegală. Știe că probabilitatea să înregistreze la aceste alegeri din toamnă un scor foarte bun, e mică. „Nu-i nimic, acum luăm 10-15% și vom câștiga cu siguranță la următoarele!” / Privire: lamă de cuțit! / Justificare: „Lumea s-a săturat de minciună și de afacerile lor nesimțite! Trebuie să ajungă parlamentar, să ajungă ministru 4 ani, acela ce vrea să facă cinstit ceea ce trebuie pentru România! Vremea ticăloșilor a început deja să apună. O să vedeți!”

Îi urez, le urez succes. USR-ul e necesar, alături de alte organizații din opoziție, pentru a avea, în fine, o contrapondere la dezmățul deșănțat, operat fără rușine, din banul public, în cei 25 de ani, de când România, călcând cu dreptul, nu cu stângul!, ar fi putut avea un cu totul alt destin...

Poate că, iată!, a venit soarele și pe strada noastră!

Mircea Seleușan-Bătrânu

P.S. Rămân cantonat în banca presei. Nu mă implic în politică. Prefer să fiu un observator onest, independent și detașat de orice obligație pentru a vă face o informare cât mai corectă asupra evenimentelor. Precizez, de asemenea, că textul+pozele stau la dispoziția oricui. De bună credință. Pe gratis! Cu o condiție: ghilimele și devoalarea sursei. Vă mulțumesc.