Chiar fără să aibă o rânduială specifică în tipicul bisericesc, această sărbătoare populară reprezintă amintirea tuturor celor ce au adormit întru Domnul, fie ei pregătiţi - spovediţi, împărtăşiţi şi cu lumânare - sau nepregătiţi. Credincioşii depun ofrande pe morminte, își bocesc morţii, împart pomeni, întind mese festive în cimitir, lângă biserică sau la iarbă verde. Această sărbătoare este marcată în Banat, Transilvania, Bucovina şi Maramureş, mai scrie Agerpres.

Oamenii îşi imaginau că pot petrece Paştele cu moşii şi strămoşii lor într-un timp prezent, în lumea reală: se credea că de Joimari spiritelor morţilor sunt eliberate, pentru că atunci se deschid mormintele şi cerurile. De asemenea, bătrânii satelor își închipuiau că de Paştele Blajinilor cei plecați pe „lumea cealaltă” pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei şi date de pomană.

Credinţele despre blajini sunt multe şi contradictorii. Se spune că Blajinii, oameni blânzi şi paşnici, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. 

Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oameni, care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască).

Se mai crede că Blajinii ar fi reprezentări ale oamenilor primordiali sau ale strămoşilor, că ei ar fi luat parte la facerea lumii şi că, de atunci, susţin stâlpii de sprijin ai Pământului.

Creştinismul i-a adoptat transformându-i într-o categorie aparte. Au calităţi morale deosebite, precum bunătatea, blândeţea şi simplitatea, care-i fac adevărate modele pentru oameni.

Se crede că Blajinii se bucură foarte mult de această sărbătoare şi de legătura dintre ei şi oameni, care se menţine prin intermediul acestui praznic.

Există credinţe populare conform cărora blajinii sunt cei care n-au apucat să treacă marea, atunci când Moise a despicat apele sau că sunt suflete ale pruncilor care au murit nebotezaţi. Ei trăiesc în lumea de dincolo, dar păstrează legătura cu lumea noastră, iar în Duminica Tomii sufletele lor sunt slobozite. Ei sunt miloşi şi devotaţi lui Dumnezeu, dar nu ştiu să socotească. De aceea, la sat, femeile aruncă pe ape curgătoare coji de ouă înroşite, pentru ca să afle şi morţii că este Paşti, dar ei primesc vestea mai târziu, abia în Duminica Tomii și celebrează Paștele în prima luni după această duminică, adică astăzi...

Sursă: Realitatea.net