Mi-aș fi dorit să pot răspunde fiecăruia dintre jurnaliștii și prietenii care m-au contactat ieri şi astăzi pentru a verifica gradul de adevăr al unui zvon legat de nominalizarea mea. Nu am reușit, dar doresc să împărtășesc cu toți viziunea mea sinceră.

În aceste momente triste pe care le traversează societatea românească, este lipsit de decență, chiar imoral, să vorbim despre oameni sau funcții. Trupurile tinerilor care au murit din cauza iresponsabilității noastre, a tuturor, sunt calde încă, iar ceilalți 130 de tineri se luptă în fiecare clipă să nu treacă granița vieții spre dincolo. Eu sunt răvășit de această tragedie pentru că oricare dintre tinerii de la Colectiv ar fi putut fi studenții mei.

Trebuie să ne fie clar: tinerii care au ieșit, marți și miercuri, în stradă nu cer un tătuc, ei vor o soluție. Toate generațiile postrevoluționare au visat la un tătuc care le va rezolva toate problemele și s-au înșelat.

Nu sunt deloc fericit să constat că avertismentul meu, prin intermediul primului număr din SINTEZA, de acum doi ani, nu a stârnit atunci ecoul cuvenit, iar situaţia politică a degenerat într-o nouă criză importantă.

Acum soluția nu mai poate să fi reprezentată de un om, indiferent cine ar fi acela, soluția este una politică, adică una care trebuie căutată de politicienii de azi. În democrație, politica trebuie să caute soluții, chiar dacă la un moment dat, ea însăși este responsabilă pentru stricăciunile din societate.

Uneori aceste soluții trebuie să excludă chiar interesele politice legitime ale partidelor sau reprezentanților lor. Soluția spre care trebuie cu toții să privim trebuie să fie una orientată spre viitor, nu spre trecut sau generată doar de emoția prezentului. Nu este vorba despre o soluție pompieristică, ci de una pe termen lung. Toate restanţele din coșul politicii trebuie luate acum și puse într-un proiect de țară.

Descentralizarea și modernizarea administrației în sensul unei dezvoltări durabile a societății, o nouă gândire a educației și sănătății oamenilor, a protecției cetățenilor din perspectiva securității lor, dar și redarea încrederii oamenilor în stat sunt punctele-cheie ale acestui proiect.

Problemele din fiecare domeniu sunt cunoscute, soluțiile raționale au fost ocolite, amânate, negate. Și din această cauză oamenii au ajuns să iasă în stradă pentru a cere o viață mai sigură și respect. Acum este momentul ca partidele să renunțe la egoismul specific și să caute SOLUȚIA PENTRU ROMÂNIA, PROIECTUL DE ȚARĂ.

Președintele României trebuie să fie catalizatorul acestui proiect, Domnia Sa trebuie să solicite partidelor politice nu doar nume de premieri – pentru că o simplă schimbare de guvern nu va reuși să facă mare lucru – ci să asigure consensul național asupra faptului că trebuie resetat sistemul politic.

Clasa politică trebuie să accepte că nu se mai poate merge la fel ca în ultimii 25 de ani și că are obligația să găsească soluții, inclusiv soluții care nu mai includ interesul politic imediat. Oricare ar fi echipa care va prelua responsabilitatea guvernării în perioada imediat următoare, aceasta nu va reuși decât cel mult să orienteze România spre o direcție corectă, să deschidă procese sociale și politice care să seteze, sperăm cu toții, un traseu ireversibil.

Cred că partidele politice au datoria de a merge la Președintele Klaus Iohannis pentru a discuta priorități și proiecte, nu soluții de a rămâne cu orice preț într-o poziție favorabilă.

Explicit: cred că acum este momentul în care trebuie să se seteze liniile de proiect pentru 2016 și cele pentru viitorii zece sau douăzeci de ani.

Mai clar: este necesar ca partidele să renunțe la hegemonia politică măcar pentru un an de zile; să se concentreze mai mult la proiectele necesare asigurării vieții și demnității cetățenilor, la reconstrucția necesară a societății românești. Resetarea politicii înseamnă, ca prim pas, ieșirea dintr-o competiția politică dusă cu ajutorul instrumentelor guvernamentale.

Orice echipă va veni are nevoie de credit și consens. Nimeni nu va putea lucra la o repornire a României în condiții de război politic. O asemenea echipă nu ar putea lucra dacă nu ar avea în spate voința unei majorități solide: dar această majoritate trebuie să aibă în vedere România și viitorul ei, nu propriile interese.

Cele 45 de zile pe care le are la dispoziție Președintele pentru a numi un nou șef al Guvernului trebuie folosite, nu pentru certuri sau târguri, ci pentru obținerea unui consens real, consens în care politicienii din toate partidele să arate că au înțeles mesajul disperării oamenilor.

Asta cred eu!

Sursă & foto: Vasile Sebastian Dâncu Facebook