Zilele trecute s-au umflat din nou mușchii politicienilor noștri. Ba în Schengen, ba în afara lui!. Unii europeni zic că, frica de țigani și hoți sunt motivul, alții că justiția care nu prea merge, sau neseriozitatea noastră. Politicienii o dau ca de obicei cu “Nu eu!...Ba tu!”, după vechiul model.
Poporul cel prea des dezinformat, o dă cu “mândria națională”, “prin noi înșine”, “mai bine fără” și ”jos marea conspirație mondială”.
În hărmălaia asta, nimeni nu mai stă să judece la rece și să explice ce e bine și ce e rău cu acest Schengen. La ce ne folosește? Dincolo de a nu mai fi nevoiți să oprim și să arătăm buletinul la granița cu Ungaria.
Pentru a încerca să fac un picuțel de lumină vă prezint o analiză a pierderilor pe care le înregistrează zilnic o categorie de agenți economici din România, pentru că nu facem parte din spațiul Schengen. Este vorba despre transportatorii internaționali de mărfuri. Cunoscuți ca și TIR-iști. Calcul meu este simplu și se bazează pe cifrele oficiale dintr-un studiu al Uniunii Naționale a Transportatorilor din România.
Această asociație, face anual un calcul de referință, al costului mediu pe ora de exploatare a unui camion. Pentru 2012, costul de exploatare a unui camion, a fost de 19,08 Euro/oră. Să presupunem că un camion face săptămânal un drum dus-întors spre-dinspre Uniunea Europeană. La dus stă în vama dintre România și Spațiul Schengen 3 ore (poate fi mai mult, dar este o medie) la dus și 2 ore la întors. Deci un total de 5 ore săptămânal, a patru drumuri pe lună, avem un total lunar de 20 de ore de staționare. Aceste 20 de ore generează pentru transportator un cost lunar de 20 x 19,08 Euro= 381,6 Euro/Lună.
Dacă firma are să zicem 10 camioane, costul lunar este de 3816 Euro. Pentru un an, costul este de 45.792 de Euro. Asta pentru o firmă mică-medie, care are doar 10 camioane. Acestea sunt doar costuri. La aceste pierderi, se adaugă și cele generate producătorilor care exportă produse sau importă materii prime. Aceștia, pentru a-și livra marfa constant, au nevoie de mai multe camioane, însemnând costuri suplimentare și pentru aceștia.
Le recomand celor, prea “inflamați” în a clama, independența, suveranitatea și mândria noastră națională să ia în calcul și cele de mai sus. Pentru că uneori, diavolul se ascunde în detalii. Majoritatea firmelor de transport din România, aparțin unor concetățeni de-ai noștri și nu marii “finanțe internaționale”. Prostiile și îngânfarea, a generații întregi de politicieni îi afectează, din păcate, în special pe conaționalii noștri. Și asta în mod direct.