Despre coborârea în iad a Mântuitorului din Sâmbăta Mare povesteşte Sfântul Apostol Petru, în prima sa epistolă: Hristos „omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare” (I Petru 3, 18-19).

Petru afirmă că în răstimpul dintre moarte şi înviere, când trupul lui Iisus zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul îndumnezeit printre cei adormiţi, ţinuţi până atunci sub stăpânirea celui rău, şi le-a propovăduit cuvântul Evangheliei.

În Liturghia ortodoxă, acest mister mai presus de fire este exprimat cât se poate de frumos: „În mormânt cu trupul şi în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, toate umplându-le, Tu cel ce eşti necuprins...”.

Fiind ultima zi dinaintea marii sărbători a Paştilor, femeile trebuie să pregătească mâncarea, coşul cu bucae pentru biserică şi hainele noi pe care familia urmează să le îmbrace în zilele de Paşti.

De obicei, în Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc bucatele tradiţionale precum drobul, friptura şi borşul de miel, dar spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se gătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicala: “Crăciunul este sătul, iar Paştele este fudul”.

În această noapte nu se doarme. Pe vremuri se făceau focuri în curţi sau pe dealurile din apropierea bisericii iar aceste focuri trebuiau întreţinute până la miezul nopţii sau chiar până în zori. Când se apropie miezul nopţii - creştinii se pregătesc pentru slujba religioasă de Înviere. n noaea aceasta, vorba unei celebre replici dintr-un film (celebru şi el, la vremea lui): în noaptea aceasta toate drumurile duc către biserică...

Foto: crestinortodox.ro