Regimentul II grăniceri valahi de la Năsăud a fost o unitate militară organizată de armata austriacă din Transilvania în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

Regimentul a fost înființat în 1762 în urma unui decret imperial emis de împărăteasa Austriei Maria Tereza. Acesta era format din țăranii liberi din zona Năsăudului, care aveau și obligații militare.

Bătălia care le-a asigurat un loc bine-meritat în istorie grănicerilor s-a desfășurat la Arcole în timpul războiului napoleonian între Austria și Franța, între anii 1796 și 1797.

La finalul anului 1795, singurii adversari ai Franței au rămas Anglia și Austria. Una dintre acțiunile pregătite de Franța viza Italia și era condusă de Napoleon Bonaparte, care pe atunci nici nu împlinise 30 de ani.

Singurul obstacol care stătea în calea celei mai mari victorii a lui Napoleon era podul de la Arcole, apărat de Batalionul II din Regimentul 2 de grăniceri năsăudeni. Potrivit istoricului Ioan Pop, străpungerea frontului în acest sector ar fi permis francezilor să atace armata austriacă din spate și s-o încercuiască.

„Generalii francezi asaltează podul, în fruntea semibrigăzilor, dar toate eforturile lor eșuează din cauza rezistenței dârze a grănicerilor români. (…) După o luptă de o violență neobișnuită, francezii au fost respinși, acoperind în grămezi cu trupurile lor podul și numai puțini reușiseră să scape din această ploaie de gloanțe”, spune istoricul Ioan Pop în Revista Bistriței.

Ajuns în fața grănicerilor năsăudeni, Napoleon Bonaparte, care era comandantul armatei franceze în acțiunile din Italia, ordonă un nou atac pentru cucerirea podului. Primul atac este respins de năsăudeni, lucru care-l înfurie peste măsură pe Bonaparte, care descalecă de pe cal și conduce chiar el grenadierii la asalt asupra podului.

Norul gros de fum de la armele de foc l-a salvat pe Napoleon

Ce s-a întâmplat la al doilea atac este demn de un film de comedie. Potrivit istoricului Gustav Amon Treuenfest, Napoleon a pornit cu drapelul în mână pe pod pentru a-și înflăcăra și încuraja oamenii. Grănicerii năsăudeni nu s-au clintit din loc și mai mult au creat panică printre inamici, care în învălmășeala creată au căzul în mlaștina din apropiere. Napoleon ar fi fost tras de un soldat din acea învălmășeală, căzând și el în mlaștină.

Norul gros de fum cauzat de armele de foc a fost cel care i-a salvat viața lui Napoleon. Dacă grănicerii îl observau pe pod, acesta era o victimă sigură a năsăudenilor.

Bonaparte a fost la un pas să fie luat prizonier de către năsăudeni, dacă nu îl scotea un soldat francez din mlaștină.
Preț de trei zile batalionul din inima Transilvaniei a respins atacurile francezilor. Apărarea acestui pod a fost plătită însă destul de scump, aproape 400 de soldați pierzându-și viața.

"Vitejia și eroismul acestui batalion în luptele de la Arcole au fost relevate chiar de către Napoleon, în informarea pe care o făcea către Directoratul Republicii, cu privire la desfășurarea luptelor din aceste zile. În această informare, Napoleon menționează faptul că numai rezistența acestui batalion l-a împiedicat de a încercui și nimici armata austriacă”, dezvăluie istoricul Ioan Pop.

Napoleon a cerut întăriri, însă până a ajuns brigada de rezervă localitatea Arcole este evacuată, iar podul este liber. Manevra lui Napoleon a fost citită de conducătorul austriecilor, care a evacuat rapid localitatea și podul și l-a lăsat pe francez cu ochii în soare.

Sursa foto: historyweb.fr