Copiii care se pornesc de dimineaţă la colindat trebuie întâmpinați de gazdele adevărate cu mere, nuci, covrigi și, pe alocuri, cu turtițele numite „Scutecele lui Hristos”, niște turtițe de post, pentru că până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun ne aflăm încă în post, iar colindătorii trebuie și ei primiți cu daruri de post.

În unele locuri colindătorii din Ajunul Crăciunului se numeau piterei sau pitărăi şi erau conduşi de un vătaf. Datina era ca, atunci când intrau în casă – să scormonească focul din vatră, ca să le meargă bine gospodarilor care au primit colindul.

În ajunul Crăciunului, fiecare credincios ține post după puteri – unii până la prânz, alții până la ora 15.00, iar în unele zone, credincioșii așteaptă chiar și răsăritul luceafărului de seară, fără să mănânce nimic, în amintirea stelei care a vestit magilor Nașterea Domnului.

Se mai spune că lumânările aprinse în seara de Ajun nu trebuie stinse, ci trebuie lăsate să ardă până când se sting singure. Doar așa se asigură prezenţa norocului pentru toată luna ianuarie. Când se mătura gunoiul, seara, acesta nu se arunca afară, pentru ca oamenii să nu aibă supărări şi pagube la vite. Coşurile se curăţau, iar funinginea se arunca în vie, ca să încarce via cu struguri iar găinilor li se dădea să mănânce din sită, ca să facă multe ouă.

Este obligatoriu, de asemenea, conform credinței populare, să dăruiești ceva în Ajunul Crăciunului, ca nu cumva să te părăsească prosperitatea și este interzis să lași pe cineva să-ți închidă ușa în Ajunul Crăciunului, pentru că s-ar putea să aibă mână rea și să-ți alunge norocul din casă...!

Nici luminițele din bradul de Crăciun nu e voie să le aprindeți prea devreme! Bătrânii superstițioși vă recomandă să așteptați apariția primei stele…