Primarii noștri, dragi și scumpi. Între aceștia, am identificat două categorii: -”Bufonii”, adaptare locală a modelului Mazăre și “hopa-miticii”, care se ghidează pe vechiul principiul, unde-i puterea, hop și eu. Fiecare dintre aceste două categorii, se jură că fac toate aceste jonglerii, pentru binele celor pe care-i păstoresc.

Din păcate, pentru cei păstoriți, bufoneria și hopa-miticismul fac deliciul galeriei, dar nu creează bunăstare. Nici măcar câteva locuri de muncă. Ne este plin podul de festivaluri, zile ale comunelor, monografii, statui, parcuri, puncte de informare turistică, fără turiști. Primării dichisite și alte asemenea cheltuieli, bune de pus în broșuri electorale. Toate astea sunt mai degrabă, “aducătore de trecut”, nu de viitor.

Elevii de azi, nu-și vor construi o casă și întemeia o familie, din spectacole și monografii. EI au nevoie de slujbe, private, în marea lor majoritate. Pentru a crea aceste slujbe, firmele ar trebui măcar încurajate, dacă nu chiar ajutate. Dar în mod sigur, nu trebuiesc secătuite, cu tot felul de solicitări aberante și multe rugăminți (a se citi obligații), de a sponsoriza activități inutile. În tot acest timp, serviciile necesare dezvoltării localității, nu există practic ci eventual, doar scriptic, bune de a fi puse în pliantele cu angajamente de viitor, de tipul : “dacă mă veți alege, vom continua împreună...”. Pe tot acest fond, de angajamente de supunere necondiționată, față de mai marii zilei.

Sunt foarte adevărate, cele spuse în emisiunea mea de la Radio Someș, de către fermierul, întors acum șapte ani din Spania, pentru a face la el acasă, la Ciceu Poieni, agricultură la fel cum a văzut, prin țările pe unde l-a purtat viața. Acesta culmea, nu cere nici scutiri de taxe, nici ajutoare. Cere un lucru simplu, normal acolo unde a văzut, că se poate trăi din agricultură. Cere informație de specialitate, dacă se poate chiar la el la fermă, despre noutăți, boli, prețuri, surse de finanțare.

Pentru că vorba lui, când ai de hrănit câteva sute de vaci, nu ai prea mult timp pentru laptop. Sau investitorul de pe Valea Bârgăului, care vrea să construiască un abator. Pentru ca el și consătenii lui, să-și poată tăia și prepara în mod tradițional porcii. Nici el nu cere bani, dar are “obrăznicia” să ceară autorităților, care-l poartă de la ana la caiafa, să-i spună de unde și mai ales când poate să obțină autorizațiile necesare. Sau cei peste 30 de investitori, care au reușit să atragă peste 3,2 milioane de euro, fonduri nerambursabile, pentru a construi pensiuni turistice, majoritatea la Colibița. Și ei cer doar un lucru simplu.

Șase kilometri de drum pe Șaua Blajului, care să lege acest loc de basm, de restul țării. Toate aceste persoane, sunt mult mai importante decât bufonii și hopa-miticii pe care i-am văzut zilele trecute, înțoliți frumos, pentru a-și prezenta “onorul” mai marilor zilei. Sunt mai importanți pentru că ei, cu toate greutățile care le sunt puse în cale, de mii de legi, ordonanțe, ordine și decizii care, pot fi numite cu eleganță, cel mult “tâmpite”, se luptă în continuare să creeze locuri de muncă și un pic de bunăstare, reală, în satele și comunele noastre.

Sate și comune, picate vremelnic, pe mâna unei armate de bufoni și hopa mitici, al căror singur scop real, este bunăstarea lor și a micii camarile, care-i înconjoară.