Cocioaba sărăcăcioasă din zona Lac în care locuiesc patru bărbaţi amărâţi şi bolnavi e azi plină de speranţă. Dacă ieri reporterii Bistriţeanul.ro au găsit două suflete amărâte şi resemnate, astăzi, când am revenit, am văzut zâmbet şi ochi care sclipeau în lacrimi de fericire şi recunoştinţă.

În căsuţă era doar Daniel Pop care ne-a întâmpinat de îndată ce am ajuns la Poligonul din zona Lac. Imediat după publicarea articolului în Bistrițeanu.ro, oameni cu inima mare din Bistriţa-Năsăud şi chiar din Cluj au întins o mână de ajutor pentru cei patru bărbaţi aflaţi la ananghie. Iar astăzi am fost mesagerii lor, am dus darurile primite sărmanilor care își duc viața de pe o zi pe alta pe malul Bistriței.

Nu mică ne-a fost surpriza când am intrat şi am văzut că micuța cocioabă era deja plină de alte lucruri donate de cititorii Bistriteanul.ro. Telefoanele au sunat vineri dimineaţa la redacţia Bistriţeanul.ro şi se pare că nu degeaba. Daniel, pe care l-am găsit acasă, ne-a spus că mai mulţi oameni le-au trecut azi pragul.

Faptul că ne-a întâmpinat cu atâta speranţă şi bucurie, dar şi că ne-a invitat în cocioabă ca să ne arate câtă mâncare şi câte lucruri au primit, e un semn că Paştele îi găseşte anul acesta, pe cei patru, cu sufletele mai încălzite de bunătatea bistrițenilor. Dacă ieri i-am găsit pe Daniel şi Claudiu cu feţe triste şi cu o oarecare reticenţă la auzul cuvântului „ajutor”, azi, pe chipul lui Daniel am văzut un zâmbet care oglindea speranţă şi, poate, ceva încredere că viaţa lor se poate schimba şi că niciodată nu e prea târziu să răsară soarele.

În camera sărăcăcioasă nu mai era atmosfera tristă de ieri, ba chiar se simţea un dram de fericire. Alimentele primite azi erau aranjate frumos. O altă veste bună pe care ne-a dat-o Daniel e că cineva are grijă şi de Claudiu, bărbatul cu o arsură gravă pe mâna stângă. Când i-am vizitat azi, Claudiu era la spital pentru că cineva a insistat să îl ajute să primească îngrijiri de specialitate și să-i aline durerea.

Cocioaba inspiră la... poezie

Cu modestie şi parcă sfios, Daniel ne-a spus că, aşa sărac şi bolnav cum este, are şi el secrete care îl fac fericit. Am descoperit, surprinși, că cea mai mare bucurie a sa este să scrie versuri. Printre lucrurile din cameră a căutat rapid un caiet vechi, semnat „Pop Daniel, poetul”, pe care ni l-a arătat, emoționat. Bunătatea oamenilor în prag de sărbători l-a făcut pe Daniel să se deschidă puţin şi să arate că nu este mulţumit cu modul acesta de viaţă. Demnitatea sa încă mai există, pitită într-un colţ, în spatele sărăciei şi a necazurilor pe care le îndură şi găseşte puterea să arate că mai are şi o parte sensibilă, iubitoare de frumos, în ciuda mizeriei şi a sărăciei în care trăieşte alături de alţi trei bărbaţi. Ce ne-a uimit a fost scrisul frumos, citeț și corect gramatical, Daniel-poetul fiind foarte atent chiar la semnele de punctuație. Ne-a mărturisit un alt secret: ar fi vrut de mult să-și publice poeziile, dar niciodată nu a avut destui bani pentru asta.

Când am plecat, Daniel ne-a urat din tot sufletul „Sărbători fericite” și ne-a rugat să transmitem mulțumirile lor sincere și gândurile bune pentru cei care i-au ajutat. A fost un semn că minunea Învierii a intrat deja şi în cocioaba de la marginea oraşului. De astăzi, aici, e mai multă lumină și bucurie...