Sfântul Vasile cel Mare, primul ierarh care a întemeiat spitale și aziluri pentru săraci pe lângă biserici, este prăznuit azi de ortodocși și greco-catolici. În tradiţia românilor, noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie se mai numea și Seara Sfântului Vasile. Se spune că în noaptea de Sf. Vasile cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă!
Prima persoană care trebuie să vă calce astăzi pragul trebuie să fie obligatoriu un bărbat! Bătrânii spun că anul va fi bogat sau sărac, în funcţie de situaţia materială a primului musafir. În ziua de Sfântul Vasile cel Mare este bine să vărsați vin pe masă, să spargeți un pahar alb, să răsturnați cutia de chibrituri sau să dați de pomană unui om sărac – pentru a avea noroc tot anul. Dacă dormiți de Sfântul Vasile, riscați să fiți leneşi tot anul!
„Pusu-te-a pe tine Dumnezeu-Cuvântul, tărie bună Bisericii Sale, căci tu cu tunetul cuvintelor tale amuțești gurile ereticilor... Bucură-te, sfeșnicul luminii neînserate! Bucură-te, oglinda descoperirilor dumnezeiești! Bucură-te, fântâna scripturilor de Dumnezeu insuflate... ” este scris în Acatistul Sfântului Vasile cel Mare care s-a născut în jurul anului 330 la Cezareea Capadociei, într-o familie evlavioasă, primind de mic o educaţie creştină aleasă.
A studiat cu retorii şi filosofii timpului, în Constantinopol şi ulterior la Atena, unde s-a împrietenit cu Sfântul Grigorie de Nazianz şi cu viitorul împărat Iulian Apostatul. În 355 s-a întors la Cezareea Capadociei, unde a profesat un timp retorica. A primit apoi botezul, a renunţat la lume şi a intrat în monahism, împărţindu-şi averea săracilor.
Pentru a se instrui în viaţa ascetică a călătorit în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia. La întoarcere, s-a retras în Pont, pe malul râului Iris, unde a fondat o mănăstire. În acest timp a scris Regulile vieţii monahale, mari şi mici, care se păstrează până azi în mănăstirile ortodoxe.
Tot aici s-a retras pentru un timp şi prietenul său, Sfântul Grigorie de Nazianz, cu care Sfântul Vasile a alcătuit o culegere de texte despre frumuseţea vieţii spirituale, cu titlul Filocalia.
În 364 a fost hirotonit preot, iar din 370 a fost episcop în Cezareea Capadociei, unde a păstorit cu mare autoritate până la moartea sa, pe 1 ianuarie 379. Sfântul Vasile a fost nu numai un mare învăţat şi un aspru ascet, ci şi un vrednic episcop şi un mare filantrop în Cezareea Capadociei, unde a înfiinţat câteva instituţii de asistenţă socială precum un azil, o ospătărie, o casă pentru reeducarea fetelor decăzute, şcoli tehnice şi spitale, chiar şi pentru leproşi. Toate aceste aşezăminte sunt cunoscute sub numele generic de Vasiliada. După moarte a primit numele de Vasile cel Mare, fiind sărbătorit pe 1 ianuarie în fiecare an.