Pentru cei care au fost destul de “proști” pentru a demara o afacere în Centrul Istoric, plătind o grămadă de bani pe autorizări, expertize, și licențe, în conformitate cu zeci de ordonanțe, decizii și paradecizii, momentele din an când ar putea și ei să-și rotunjească veniturile se transformă în zile de coșmar.
Primarul nostru mult prea european le montează în față, cu ocazia fiecărui eveniment public, o grămadă de cașcarabete, pe care te-ai aștepta să le găsești pe o stradă lăturalnică din Kabul sau Mogadishu și nu într-un oraș european din secolul XXI.
Mici cuiburi de evaziune și promiscuitate, care atrag ca un magnet tot soiul de pierde vară (sau iarnă). Oare aduce ceva bun în perioada sărbătorilor de iarnă standul de “Roata Norocului”, unde pentru 5 lei poți câștiga o sticlă de vin contrafăcut? Sau poate este bine pentru copiii noștri să-și cumpere o jucărie “Furat din China”, care se dezmembrează la prima joacă?
Mă întreb care este avantajul din punct de vedere al taxelor și impozitelor locale, al locurilor de muncă create (mai degrabă pierdute) prin sabotărea comercianților locali pentru a-i avantaja pe migratori.
Am o întrebare extrem de serioasă. Ce lege dă dreptul administrației locale să creeze un avantaj competitiv clar unor tarabagii dubioși?
Pe principiul tratamentului egal, îi sfătuiesc pe comercianții locali, căror li se pretind tot felul de autorizări, schițe, aprobări să acționeze în judecată administrația locală, pentru că aceasta, nu a solicitat aceleași documente și tarabagiilor așezați pe domeniul public. Trebuie să înțelegem că democrarția reală înseamnă în primul rând, tratament egal pentru toți.