Bogdan Platon, tânărul artist bistriţean licenţiat în conservarea şi restaurarea operei de artă, absolvent al Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, este o gazdă primitoare pentru toţi pasionaţii de istorie care şi-ar dori să viziteze seara Turnul Dogarilor.

În fiecare zi de luni până vineri, tânărul artist petrece câteva ore în încăperea de jos a Turnului Dogarilor, unde şi-a amenajat un atelier de icoane pe lemn: icoanele se realizează în tempera, după ce bucăţile de lemn sunt unse în prealabil cu 4-5 straturi de grund şi clei de oase.

„Icoanele sunt apoi acoperite cu foiţă de aur, se trasează conturul scenei care se doreşte pictată şi în final, după ce lemnul a fost colorat cu tempera, se tratează şi cu emulsie de ou, pentru că astfel culorile se păstrează mai vii...” a explicat Bogdan Platon pentru Bistriteanul.ro.

Tânărul artist a recunoscut că, în medie, cam 5 cupluri pe săptămână s-au arătat interesate să viziteze Turnul Dogarilor – unul chiar din Bucureşti „Au fost mai mult turişti care au trecut prin Bistriţa, decât localnici. Familia din Bucureşti a şi cumpărat o icoană. De o mare trecere, mai ales în rândul copiilor, se bucură expoziţia cu măşti a lui Aldxandru Misiuga, amplasată în camera superioară a Turnului...” afirmă Bogdan Platon.

În afara expoziţiei realizate de Alexandru Misiuga, turnul mai găzduieşte şi expoziţia „Bistriţa, document plastic” realizată de artiştii plastici bistriţeni. Încăperea de la parter, în care este amplasat atelierul lui Bogdan Platon, coboară şi în şanţul cetăţii, astfel încât în interior se pot admira două spaţii despărţite de un planşeu din lemn. La etaj, accesul este asigurat printr-o uşă de mici dimensiuni, dispusă pe latura estică a turnului şi apoi printr-o scară îngustă din piatră se ajunge la etajele superioare. În această zonă, turnul are şi un balcon de lemn, cu deschideri cu ancadrament de piatră, care aveau rol de tragere sau de observaţie, adăugate în mai multe etape istorice.

Turnul Dogarilor este singurul element al fortificaţiei medievale bistriţene care s-a păstrat până azi. Nu era cel mai impunător turn, dar prin proporţiile sale oferă o posibilă reconstituire comparativă a restului fortificaţiei. O veche legendă povesteşte că turnul era legat de restul oraşului printr-o reţea de canale subterane.

Se pare că un legendar culoar subteran pornea de la subsolul Turnului Dogarilor spre Abaţia Benedictinilor, apoi spre Biserica Evanghelică, cu legătură spre Ansamblul Sugălete şi apoi spre dealul fostei cetăţi de pe Burich – oferind un extraordinar refugiu în caz de asediu prelungit. După pierderea importanţei militare, turnul a fost utilizat ca spital pentru bolnavii cronici, dar şi ca loc de detenţie pentru prostituatele din oraş.