Pentru că, deși seamănă, ce am descris mai sus nu e vreun citat din Caragiale, ci un eveniment inițiat de această instituție de învățământ, și care a ajuns la cea de-a doua ediție.

Sincer, motivul prezenței mele acolo nu a fost unul gazetăresc, dar m-am trezit cu pixul în mână, împrumutat desigur (că m-aș fi dezmințit să fi avut la mine cele necesare: pix, carnet de notițe, aparat foto). M-am descurcat, apelând la buni prieteni (mulțumesc Elena).

Deci să revenim la partea oficială: evenimentul s-a desfășurat în cadrul proiectului ECO.RO, care are ca scop implicarea elevilor în promovarea produselor tradiționale românești.

Dacă anul trecut participanții au fost exclusiv elevii Școlii Generale nr. 1, anul acesta au fost invitate și alte 9 școli din județ, inclusiv din mediul rural.

Fiind o avanpremieră la Ziua Naţională, participanții au marcat acest fapt cu cântece patriotice și costume populare. Zadii, sumane, ii de toate felurile, opinci, pieptare, pălării cu pană de păun, cușme și basmale - nu cred că a fost vreo regiune a țării care să nu fi fost reprezentată.

Unul din coordonatorii proiectului, prof. Dana Moraru, mi-a explicat că elevii au fost provocați să gasească rețete cât mai autentice, pe care le-au pregătit împreună cu părinții lor. Fiecare clasă participantă și-a amenajat un stand, care a fost supus rigorilor unui juriu, ce a desemnat în cele din urmă un câștigător.

Oficial, nu știu care a fost acela și din punctul meu de vedere nici nu are mare importanță. Pentru că adevărații jurați au fost elevii, care au început să dea târcoale înainte de începerea manifestărilor.

Chiar și momentele artistice, la care s-a muncit din greu (învățători răgușiți, părinți exasperați de fredonarea aceleiași melodii zile întregi, copii emoționați), au fost eclipsate de vânzoleala de la standuri. Organizatorii au avut câteva tentative să domolească spiritele, să se defășoare totul într-o anumită ordine, adică moment artistic, jurizare, apoi începerea vânzării, dar în cele din urmă cred că au cedat marii majorități, așa că totul a decurs simultan.

Și să te ții reclamă (la noi sunt autentice și sănatoase), cozi la plăcinte calde; negociere la sânge mai ales cu părinții, care și-au susținut odrasele și prin achiziționarea produselor preparate tot de ei (i l-am dat ieftin, doar cu doi lei) și mai ales degustare din fiecare și toate împreună.

Și chiar dacă printre produsele tradiționale s-a mai strecurat și câte o brioșă sau o salată cu mozzarella, sau gurile rele mai vorbeau că, pe ici, pe colo, prăjiturile ar fi fost realizate pe comandă, evenimenul îl pot cataloga ca fiind un real succes. Succes dat în primul rând de implicarea acestor copii, a părinților și profesorilor, de dragostea și emoția pe care au pus-o în fiecare preparat în parte.

Un exemplu demn de urmat și pentru alte instituții. Acum am înțeles că și tu, minunat oraș, te pregătești de sărbătoare. Se zice că-ți vei ispiti concetățenii cu mii de porții de fasole cu ciolan, momente artistice și alte chermeze. Grijă, însă, la mesajul pe care-l vei transmite. Că românul a început să se cam prindă cum merge treaba cu pâinea și circul. Și vorba românească cu ulciorul... începe să se aplice.

Cu drag,

LINA