Ziduri scorojite, fisuri în pereţi, grămezi întregi de moloz, praf, mizerie şi grinzi prăbuşite în interior – cam aşa arată Biserica Evanghelică din Şieu Măgheruş pe care studenţii de la Arhitectură din Cluj şi liceenii de la “Corneliu Baba” au măsurat-o recent, ajungând la o concluzie dramatică!
8 studenţi la Arhitectură din Cluj şi 10 elevi ai Liceului de Arte “Corneliu Baba” din Bistriţa au participat zilele trecute la o tabăra de arhitectură în care au avut drept temă să înfrumuseţeze cu idei şi propuneri arhitecturale câteva cartiere din oraş dar şi să inventarieze arhitectura vernaculară a judeţului.
“Ne-am ocupat în acest an de casele săseşti rămase încă în picioare la Dorolea dar şi de biserica evanghelică din Şieu Măgheruş – care se află, din păcate, într-o stare avansată de degradare” a povestit pentru Bistriţeanul.ro istoricul Vasile Duda – unul dintre coordonatorii taberei alături de Corneliu Gaiu şi Marcela Tămaş (reprezentanta arhitecţilor bistriţeni).
Tinerii viitori arhitecţi au avut parte de o mare provocare – au “studiat” amănunţit Biserica Evanghelică din Şieu Măgheruş, ajungând la o concluzie dramatică: dacă nu se intervine rapid – monumentul construit în secolul XIII va dispărea de pe faţa pământului.
A fost un exerciţiu extrem de important pentru tinerii studenţi şi elevi, a subliniat Vasile Duda – mai ales că au avut de-a face concret cu aspectele practice pe care nu le deprind la ore, unde accentul se pune mai mult pe teorie. Dar pe parcursul acestei tabere au avut la dispoziţie o serie de instrumente (multe necunoscute chiar şi pentru studenţii din Cluj) cu care au măsurat şi inventariat pentru prima oară diferite porţiuni ale construcţiei bisericii, a mai explicat Vasile Duda, în timp ce arhitecta Marcela Tămaş a remarcat valoarea educativă deosebită a taberei de arhitectură.
Biserica Evanghelică din Şieu Măgheruş a fost, cel mai probabil, iniţial o capelă nobiliară, refăcută în secolul al XV-lea în stil gotic. Primul preot amintit documentar a fost Petrus, menţionat în listele dijmelor papale din 1332 – 1335 iar următorul slujitor al altarului din această biserică figurează ca fiind Stephanus plebanus de Monoros.
Biserica a suferit o distrugere importantă în urma unui incendiu izbucnit în sat în 1863când clopotele au fost topite de flăcări, altele noi fiind confecţionate în 1867, în perioada în care preot era Georg Klein. Un clopot mai mic poartă încă inscripţia S.E.S VIERU IST Christus Anno 1596”. Altarul a fost montat în anul 1875, biserica fiind renovată ultima oară în 1898.
Tinerii studenţi şi elevi care au fotografiat şi inventariat biserica evanghelică – au propus reconversia clădirii într-un Centru de cultură locală care ar putea fi inclus chiar într-un circuit turistic de promovare al zonei – mai ales că aceasta reprezintă un punct intermediar pe traseul către localitatea Arcalia şi castelul Bethlen.
Centrul ar putea include o sală principală de evenimente în nava bisericii, dar şi un spaţiu expoziţional – care să cuprindă o colecţie de materiale descoperite în zonă, cu panouri de informare şi prezentare a punctelor de interes locale precum şi istoria lor.
În corul bisericii tinerii elevi şi studenţi şi-au închipuit o bibliotecă şi zonă de ateliere periodice pentru copii, tineri şi întâlniri culturale iar în zona altarului – un spaţiu expoziţional.
Evenimentul a fost organizat de Ordinul Arhitecţilor din România, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectură şi Urbanism, Liceul de Arte “Corneliu Baba”, Muzeul Judeţean Bistriţa-Năsăud şi Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.