Deși sunt obligați să anunțe plecarea în străinătate, doar un sfert din cei care pleacă peste granițele țării ajung în evidențele Direcției Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului Bistrița-Năsăud. În general o fac cei de la țară, acolo unde primăria are un control mai activ asupra locuitorilor.

În schimb în orașe nimeni nu știe în realitate câți oameni au plecat peste hotare pentru un viitor mai bun. Nimeni nu știe câți copii au fost abandonați, lăsați într-o căsuță fără curent, apă, lumină sau mâncare să se descurce singuri, în timp ce mama e plecată în străinătate să facă bani.

La Sîngeorz-Băi, în cea mai mare școală din județ, unde învață 1.200 de copii, un sfert au părinții plecați în străinătate.

Impresionată de drama prin care trec copiii, conducerea școlii s-a implicat activ în a-i ajuta pe micuți să depășească momentul. O fac cum știu ei mai bine, însă nu e suficient... Zeci de copii își înghit lacrimile, își ascund ochișorii și suferă în tăcere în spatele tablei de șah, acolo unde nu trebuie să împartă cu nimeni drama prin care trec.

Aici, fițele cu tablete scumpe și telefoane de ultimul răcnet, plimbări la mall și haine de firmă, excursii sau petreceri, nu există... Aici, copiii cu părinții plecați în străinătate poartă cu toții aceeași cruce - a sărăciei și izolării sociale. Deși mândri de părinții lor care se chinuie să le asigure un viitor, copiii sunt ignorați de colegi și de societate, stau în ultima bancă, nu interacționează cu profesorii, nu răspund, sunt tot timpul triști...

Conducerea școlii a reușit să le găsească ceva de făcut, implicarea acestora fiind de-a dreptul de nota 10, însă după ce ies pe poarta școlii dorul de părinți îi lovește din nou. Un articol despre drama copiilor din Sîngeorz-Băi, care fac terapie prin șah în cabinetul directoarei puteți citi într-un reportaj realizat în cadrul proiectului Jurnaliștii lucrează cu ONGiștii al Media Resource.

Jurnaliștii, împreună cu ONGiștii au abordat subiectul copiilor traumatizați de plecarea părinților la muncă peste hotare şi au încercat să afle unde se face diferența între cei care clachează și cei care-și împlinesc destinul.

Impresionantă este povestea lui Ioan Scurtu care a reușit, cu susținerea fraților și a bunicilor, să fie elev de nota 10, chiar dacă părinții au lipsit o bună perioadă de timp din viața lui. Cum a reușit să treacă peste cel mai greu moment din viața lui? Cu ambiție și dorința de a reuși în viață! Detalii găsiti AICI

Fundația Salvați Copiii încearcă să se implice mai mult decât o fac alte ONG-uri în problema copiilor lăsați acasă de părinți. Din păcate însă, sprijinul lor e prea puțin pentru miile de copii care uită să aibă o copilărie fericită, lipsită de griji, acolo unde mama și tata îi protejează mereu.

Psihologii spun că dacă copilul nu e pregătit pentru plecarea părinților va fi expus la depresie, anxietate, sentiment de abandon , iar concluziile medicilor sunt triste și ele: despărțirea de părinți îi face pe copii foarte vulnerabili medical.

Articolul face parte din proiectul Media Resource: Jurnaliștii lucrează cu ONGiștii implementat de Fundația Median Research Centre. Proiect finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România