Încă de la început mi-am propus ca această scrisoare să nu o adresez domnului preşedinte Viorel Cotuţiu, pentru că domnia sa nu ar înţelege şi nu înţelege cât de mult s-au schimbat lucrurile în politică.
Doamnelor şi domnilor colegi atâţi cât mai sunteţi, doresc să vă informez, că văd că asta este o modă în toate partidele politice, că dacă nu eram înscrisă în PRM, nu aveam cum să candidez pentru domniile voastre pe Colegiul 3, după cum se ştie cel mai greu colegiu. Vă mai amintesc, trecuţi domni şi doamne că în afara mea, adică a celei în care acum aruncaţi cu pietre, nimeni nu a mai avut curaj să meargă alături de un partid muribund şi distrus atât din interior dar şi din exterior. Personal, cred domnule Cotuţiu, că nu sunteţi cel în măsură să conduceţi PRM Bistriţa-Năsăud, pentru că managementul dumneavoastră politic a fost la fel de ineficient şi pe vremea când eraţi membru al PUNR sau al Partidului Conservator, deşi, pe acolo nu aţi făcut prea mulţi purici.
Mai observ, dragii mei foşti sau actuali colegi, că nu mai aveţi nevoie de mine, în condiţiile în care, Partidul România Mare Bistriţa-Năsăud a însemnat în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare doar un singur nume - Anca Cârcu, aşa cum am ştiut să duc o campanie electorală în momentul în care toţi aşa-zişii politicieni contactaţi de dumneavoastră au dat bir cu fugiţii. Am mai observat în comunicatul PRM Bistriţa-Năsăud că în războiul cu Corneliu Vadim Tudor se arată mulţi viteji dar asta după ce s-a tras cortina.
Nu cer să recunoaşteţi că aş avea vreun rol în debarcarea, parcă aşa se spune, a lui Corneliu Vadim Tudor, dar constat că aţi avut nevoie, domnule Cotuţiu, de vreo 10 ani să faceţi acest lucru, adică să mergeţi în birou la el şi să îi spuneţi adevărul.
Constat tot cu multă amărăciune că marii bărbaţi politici ai PRM şi-au înghiţit ani la rând saliva şi cuvintele în interminabile imnuri de slavă aduse Tribunului, acum ajuns o epavă, având doar acum curajul de-al demite pe Corneliu Vadim Tudor, aşa că nu sunteţi în măsură să îmi daţi lecţii despre politică.
Onoraţi domni şi doamne, toată lumea ştie că dragoste cu forţa nu se poate, pentru că s-ar chema viol, aşa că drumurile noastre se despart aici, mulţumindu-vă pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o, iar acest lucru îl spun cu sinceritate.
Cu foarte multă stimă şi consideraţie, Anca Cârcu