Ioana Rus visa să îi poată oferi fetiţei sale o viaţă frumoasă şi lipsită de griji. Împreună cu soţul, femeia a făcut cerere la Primăria Bistriţa pentru a primi o locuinţă socială. La începutul anului 2012 visul i s-a împlinit şi au primit o garsonieră în blocul cu numărul 8. Ioana a fost foarte fericită pentru că în sfârşit aveau o casă a lor şi putea să îi ofere fetiţei sale o viaţă lipsită de griji.

Fericirea nu a ţinut însă prea mult şi asta din cauza vecinilor de scară, majoritatea de etnie romă, care nu s-au putut adapta noilor condiţii de viaţă, civilizate.

„Tot timpul e gălăgie, se trântesc uşile, muzica merge la maxim, se ceartă, ţipă, e îngrozitor! Suntem terorizaţi! Fetiţa mea nu poate să înveţe, nu se poate concentra.... Cât despre curăţenie, aşa ceva nu există! În fiecare dimineaţă spăl pe scară cu apă şi clor, folosesc doi litri de clor. Nu mai pot, m-am săturat. E plin de gândaci şi viermi, iar mirosul e îngrozitor”,  a povestit Ioana Rus.

Deşi atunci când a fost dat în folosinţă blocul arăta impecabil - în urmă cu aproape doi ani, acum mizeria şi mirosul sunt de nesuportat. În scara A a blocului cu numărul 8 locuiesc 15 familii, iar 13 dintre acestea sunt de etnie romă.

„Fetiţia mea e la step-by-step, la ora 16.00 o scot de la şcoală şi mergem în parc două ore unde se poate juca. Aici la bloc nu pot să o las, mi-e frică să o las afară chiar dacă e copil şi trebuie să se joace. De multe ori vrem să facem teme sau exerciţii împreună şi îmi spune că nu poate pentru că e prea mare gălăgia. Ce să fac?! Câteodată cedez, mai bat la uşi la vecini şi îi rog să facă linişte, dar degeaba. Nu mai pot, credeți-mă!”, ne-a povestit cu lacrimi în ochi femeia.

Probleme nu sunt doar din cauza mizeriei şi a gălăgiei, ci şi din cauza restanţelor acumulate la întreţinere.

„Avem apa la comun, chiar dacă fiecare apartament are contor separat. Pe scara aceasta suntem două familii, eu şi vecinul de vis-a-vis, care ne plătim facturile. Restul sunt cu datoriişi nu le plătesc. La apă sunt deja adunate sume foarte mari şi am fost anunţaţi că ne taie apa. Ce mă fac dacă se întâmplă asta?! Eu plec, las totul aici şi mă mut înapoi la socrii. Nu poţi trăi în asemenea condiţii. I-am rugat pe vecinii cu restanţe încă de acum două săptămâni să facem ceva să mai fie plătite facturile restante, dar degeaba, nimeni nu face nimic”, a completat Ioana Rus.

În aceeaşi situaţie cu familia Rus este şi o altă familie care locuieşte într-un apartament chiar vis-a-vis.

„Vecinul are şase copiii, toţi sunt micuţi. Este o familie de bună credinţă, oameni cumsecade. Din câte ştiu eu, şi ei sunt dispuşi să plece, vor să se mute în chirie pentru că aici e imposibil de stat. Primarul spune că nu e aşa greu, că nu e nimic grav și să nu facem discriminare... Oare nu noi suntem cei discriminați?! Două familii de români între 13 de romi care petrec, fac mizerie și nu-și plătesc cheltuielile... Cum să trăim aşa?”, spune disperată Ioana Rus.

Problemele din blocul cu numărul 8 sunt nenumărate: pungi cu prenadez aruncate pe geam de cei care le folosesc, gunoaie aruncate pe geam sau chiar situaţii în care unii iubăreţi fac sex în scara blocului.

Iar traiul cu vecinii certați cu civilizația le rezervă suprize neplăcute aproape zilnic...