Cu iz de cozonac copt, pască şi plăcintă cu urdă, uliţele bistriţene dau farmec Sărbătorilor Pascale. Dacă mediul urban denaturează sărbătoarea Învierii Domnului transformând-o treptat într-un prilej de mâncare şi băutură, la sate Paştele înseamnă reînviere din toate punctele de vedere.

Cu sufletul curat, creştinii iau anafura trei zile la rând în fiecare dimineaţă, iar Duminica Paştelui este prilej de rugăciune şi sărbătoare alături de familie. Mesele încărcate de bunătăţi îşi aşteaptă oaspeţii, iar gospodinele se întrec în preparate tradiţionale care mai de care mai gustoase.

Pentru creştini, pasca este cea mai importantă coptură tradiţională a Paştelui. Pasca are formă rotundă, pentru că se spune că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Aluatul dospit se pune în tăvi, iar de jur împrejur se împleteşte aluat în formă de cruce şi se lasă la crescut. În momentul în care se pune în cuptor, femeile de la ţară fac semnul crucii cu lopata pe pereţii cuptorului, spunînd: “Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/ Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precistă pe fereastră”.

Legenda pascăi spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit de un om foarte primitor care le-a pus în traistă, la plecare, pâine pentru drum, fără ştirea lor. Întrebîndu-l pe Hristos când va fi Paştele, Mântuitorul le-a spus că atunci când vor găsi pâine în traistă. Căutând apostolii au găsit în traistă ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pasca.

Pe lângă pască, de pe masa tradiţională nu trebuie să lipsească ouăle roşii şi drobul de miel. Cozonacii pufoşi şi aromaţi sunt deliciul copiiilor. În prima zi de Paşte, pe Valea Bârgăului, se obişnuieşte să se servească zăvoi, un preparat culinar din smântână şi brânză proaspătă de vaci. Se spune că cei ce vor mânca zăvoi în Ziua de Paşte vor fi frumoşi şi sănătoşi tot anul.