A fost cel mai longeviv preşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud şi a condus destinul judeţului timp de trei mandate. Gheorghe Marinescu îşi aminteşte cu nostalgie de perioada în care era şef la Consiliul Judeţean, iar singurul său regret e că nu a putut face mai multe decât a făcut.
Gheorghe Marinescu a fost în mandatul 1992 - 1996 vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, fiind mâna dreaptă a lui Mircea David. În 1996 Marinescu a fost numit preşedinte al instituţiei, acesta fiind lider al judeţului timp de trei mandate, din 1996 şi până ân 2008.
Astăzi Gheorghe Marinescu a fost invitat la CJ BN, alături de ceilalţi preşedinţi şi vicepreşedinţi care au condus instituţia, pentru a vedea panoul onorific pe care au fost puse fotografiile cu foştii lideri ai judeţului.
Extrem de emoţionat Marinescu a povestit în faţa celor prezenţi că "în 1992, când am intat eu în Consiliul Judeţean, era o vreme capricioasă de februarie şi cu multe persoane în faţa Prefecturii. Aveam în fiecare zi un miting şi ni se spunea cam aşa: Daţi-ne asta, daţi-ne alta, nu avem telefoane, nu avem curent. De mâine vă dărâmăm dacă nu ne rezolvaţi aceste solicitări. Au trecut anii şi cred că lucrurile s-au aşezat şi în judeţ s-au făcut multe lucruri bune. Poate că se putea face şi mai mult, dacă se găsea mai multă înţelegere, mai multă corectitudine. Au fost momente în care m-am întrebat, şi mă mai întreb şi astăzi, dacă venirea mea şi venirea noastră în aceste funcţii, este benefică, este necesară. Atunci am spus şi spun şi astăzi că cineva trebuie să conducă un judeţ, o primărie, o comună şi că opţiunea celui care acceptă o astfel de funcţie e iniţial dificilă. Fiecare se întreabă ce caut eu acolo? În final, eu mi-am răspuns: Am făcut ceva, puteam şi mai mult. La un inventar, s-a realizat ceva şi încă mai e mult de lucru. Ar fi multe de povestit, au fost şi momente fericite, şi grele. Din păcate, eu am avut cu foarte mulţi dintre prefecţi probleme contondente care ne-au împiedicat să facem echipă comună. Astăzi aici e o echipă comună. E poate cel mai mare regret al meu. Am lucrat cu 13 prefecţi, unul este aici (n.red. – Dorin Popescu). A fost multă vorbă pe nimicuri în loc să ne fi unit în interes comun".