Pe Valea Ţibleşului, în prima zi a Anului Nou, dimineaţa începea cu un mic dejun ritualic: se consuma un colac pregătit încă din Ajunul Crăciunului şi păstrat pe colţul mesei.

Colacul se numea „Prinosul de Sfântul Vasile”. Era pâinea rituală numită în alte părţi „stolnic”, sau „colac de Crăciun” în care se punea şi un grăunte de tămâie, dar şi un căţel de usturoi, iar pe deasupra se ornamenta cu o scăriţă (scara care te duce direct în Rai), flori, „pupeze” şi steluţe – toate confecţionate din acelaşi aluat şi unse pe deasupra cu gălbenuş de ou.

Stăpânul casei împărţea colacul şi oferea prima bucată celui mai mic din casă, apoi şi celorlalţi membrii ai familiei. Din acest colac ritual, mici bucăţele se dădeau şi animalelor – despre care se povestea că în această zi de mare sărbătoare au puteri magice şi „pot să vorbească între ele”.

O parte din „prinos” se păstra pentru tot restul anului, „ca să fie de leac”, pentru cei din familie sau pentru animale, în caz de boală…

Pentru că oamenii aveau convingerea că pisicile îl întruchipează pe Necuratul şi că sunt capabile să absoarbă „toate farmecele şi făcăturile” de rea menire – localnicii nu ezitau să-şi dea afară toate pisicile din casă în prima zi a Anului Nou:

„… dimineaţa, trăbă să dai mâţu’ pe uşă afară şi înaintea lui nu trăbă să mai iasă nime. Da’ după ce o ieşit mâţu’ din casă, atunci pe urmele lui poate ieşi tătă lumea. Se zice că dacă-s făcături la casă, farmece şi bozgoane, tăte se dezleagă şî se risipesc…”, explică Marta Rus din Agrieş.

De Sfântul Vasile, în unele sate din zona Năsăudului – înainte sau după slujba religioasă, cei care purtau numele de Vasile erau „legaţi” de prieteni şi cunoscuţi, peste braţul stâng, cu un prosop sau o panglică de culoare roşie.

Cel care „leagă sfântul” rosteşte, de obicei, „Eu te leg cu aţă, Dumnezeu te lege cu viaţă!” La ieşirea de la slujba bisericească, „sfinţii” sunt „ridicaţi” – adică aruncaţi în sus de trei ori de la pământ, de mâini prietenoase, care-i apucă de picioare şi de subţiori.

Acest lucru presupune ca sărbătoriţii să dea „de băut” în după-amiaza aceleiaşi zile sau să organizeze o adevărată petrecere la casa lor, pentru toţi cei care i-au ridicat sau i-au „legat”.

Sursa: volumul „Sărbătorile ciclului social şi calendaristic. Munci şi zile în ţinutul Bistriţei şi Năsăudului”, autori: Vasile V. Filip şi Menuţ Maximinian

Foto: sport.ro