Când vine vorba de prăjituri, parcă nici una nu se compară cu cea făcută în casă, trecută prin mâinile dibace ale mamei sau bunicii. Câți ne mai amintim oare de asta?! Poate puțini! Dar cu siguranță suntem mulți cei care, copii fiind, am savurat, cu zâmbetul până la urechi, gustosul doboș caramel sau delicioasa baclava…
Cu astfel de amintiri plăcute, parfumate cu mirosul de odinioară, Adina Retegan a “copt” cu răbdare și măiestrie, o poveste pe care a transformat-o în timp în realitate. Chiar dacă aproape 20 de ani din viață și i-a dedicat meseriei de inginer, nu a renunțat niciodată să viseze și să spere că într-o zi va avea mica ei afacere, care să aducă bucurii dulci în casele oamenilor: un laborator în care prăjiturile să fie așa cum le știa de mică. Ca la mama acasă! Și a avut de unde fura meserie! De la nimeni alta decât mama ei, învățătoare la vremea aceea, de care își amintește cu plăcere cât era de apreciată pentru dibăcia ei într-ale “cocnăritului”.
“Când se dădeau gradele în învățământ, de obicei se făceau și se aduceau prăjituri. Iar la mama mea se dădea comandă de ele, pentru că toate prăjiturile ei erau bune și se pretau la astfel de evenimente. (…)Când mama era la școală, eu mă furișam și găteam. Cam atunci au fost primele mele experiențe, ca să zic așa. Pentru că eram mică și nu aveam voie să umblu la cuptor. Și tot furișându-mă așa, prin clasa a șasea, am ajuns de făceam singură, fără ajutor, orice fel de prăjitură de casă”, povestește zâmbitoare doamna Adina.
La cei 44 de ani, Adina Retegan se dedică în totalitate celor doi copii ai săi, o fetiță de 15 ani și un băiețel de doar patru ani. Cu dragoste de mamă, mărturisește că este foarte fericită de fiecare dacă când le aduce micuților, micile bucurii dulci.
“Pentru copiii mei fac de obicei Doboş caramel. E prăjitura lor preferată pe care o mănâncă la metru, cu atâta poftă! Sau mai e tortul Diplomat de casă cu fructe de sezon, pe care ei l-au botezat puțin. Numai ce-i aud: mamă, ne faci prăjitură tremurată?”
Și cum talentul de a găti prăjituri delicioase s-a moștenit și a devenit o plăcere, Adina Retegan s-a gândit tot mai serios să își dezvolte o mică afacere. A studiat mai întâi piața și a observat că Bistrița nu prea are parte de produse de cofetărie de casă. Așa că, a trecut la treabă: a adunat toate rețetele mamei la un loc, iar în iarna lui 2011 și-a luat inima în dinți și a investit.
A reușit să cumpere un mic spațiu pentru producție proprie și vânzare în același timp, aflat pe strada ce poartă numele cântăreței de muzică populară Valeria Peter Predescu. Așa a luat naștere în luna februarie a acestui an Cake Lab, laboratorul de prăjituri de casă al Adinei Retegan, în care lucrează, cu mult suflet, cot la cot cu angajata sa, o tânără de 21 de ani.
A avut în permanență și sprijinul soțului, cel care s-a ocupat de „hârțogăreala” obligatorie la care sunt supuși toți investitorii din România, fie ei mai mici sau mai mari. Pentru început, a introdus pe piață peste 12 sortimente de prăjituri de casă, din care mai toată lumea a gustat, cel puțin în copilărie: Miți, prăjitura cu căpşuni și frişcă, prăjitura minune cu foi de miere și cremă de nucă, Rigo Jancsi cu cremă de ciocolată, Doboş Caramel, Tiramisu, prăjitura cu stafide, Regina Maria, Figaro cu glazură din pricomigdală, Pădurea Neagră, Şumeghe, Baclava, prăjituri de sezon cu fructe.
Însă lista este una mult mai cuprinzătoare, urmând ca în timp, și alte minunății de casă să fie scoase la vânzare, alături de tradiționalele torturi pe care le face deja la comandă, fie după rețete speciale, fie după felul de prăjitură preferat. Adina se mândrește că folosește doar ingrediente naturale, iar vânzările merg în special pe bază de comenzi, pentru a putea livra mereu produse proaspete. Întreaga “cămară” cu bunăți este prezentată pe un site, denumit de așa manieră să fie ușor de reținut –www.prajituribistrita.ro
Chiar dacă recunoaște că nu e deloc ușor să deschizi o afacere într-o perioadă în care mulți „trag oblonul”, Adina Retegan e hotărâtă să meargă înainte, iar pe viitor să deschidă un punct de desfacere și în zona centrală a Bistriței.
“Din păcate, oamenii nu mai au timp de plăcerile vieţii, așa cum era înainte. Să îți cumperi o bucată de prăjitură, poate fi pentru unii un moft. Eu vreau să le fac cu mare drag moftul acesta, vreau să își amintească de copilărie, de plăcerile și micile bucurii ale vieții!”.
(P)