Prin satele româneşti, singura activitate permisă în această zi de sărbătoare era tăierea porcului - deşi în ziua de azi nu se mai respectă cu atâta stricteţe obiceiul cel vechi, oamenii grăbindu-se să taie porcul cu mult înainte sau după ziua de 20 decembrie.

Ca să nu dea naştere unor copii cu infirmităţi, femeile însărcinate respectau cu stricteţe interdicţia de a lucra. Se spune printre bătrâni că oamenii care se încumetă totuşi să muncească în această zi sunt pedepsiţi de „patroana zilei”: Inătoarea, o femeie bătrână, lacomă şi urâtă. Potrivit credinţei din popor, ea le ispiteşte pe femei să lucreze, după care le opăreşte.

Se crede că şi dacă nu ai vreun porc la îndemână de tăiat în ziua de Ignat – e bine să tai măcar o găină, o raţă, o gâscă sau, în cel mai rău caz, să înţepi o găină neagră în creastă până când îi dă sângele: cică numai dacă vezi sânge în ziua de Ignat, vei fi ferit de boli.

Se mai spune că la tăierea porcului nu trebuie să asiste oameni miloşi din fire, pentru că în acest caz, porcul moare cu mare greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va mai fi bună. Cel care taie porcul, nu trebuie să strângă din dinţi, ca să nu iasă carnea porcului tare şi să fiarbă cu greutate...

Există şi obiceiul ca porcul tăiat să fie încălecat: Ion Creangă scria în „Amintiri din copilărie” că „la Crăciun, când tăia tata porcul, şi-l pârlia, şi-l opăria, şi-l învălia iute cu paie, de-l înăduşii, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor şi făceam un chef de mii de lei”.

Nu există limite atunci când vine vorba despre imaginaţia credinţelor şi tradiţiilor noastre populare referitoare la tăierea porcului: în unele zone ale ţării se crede că orice copil care face pişu în pat se poate vindeca de această „slăbiciune” mâncând o bucăţică din coada porcului tăiat de Ignat.

Bătrânii satelor sunt convinşi, de asemenea, că untura obţinută din tăierea unui porc negru este foarte bună pentru sănătatea oilor. O bucată din untura de porc negru era dusă la biserică de Bobotează, pentru a fi sfinţită şi pentru a se unge cu ea, mai târziu, toţi cei care aveau dureri de picioare sau cei care sufereau de junghiuri.

Sângele porcului, amestecat cu mei şi lăsat să se usuce, era folosit pentru a-i afuma pe copiii care se speriau sau aveau guturai.

Pentru copiii care erau deochiaţi, gospodinele aveau un alt remediu: îi afumau cu părul porcului sacrificat de Ignat.

Gospodarii mai credeau că pot cunoaşte dacă în viitor nevestele lor vor naşte fete sau băieţi, după cum se arată o bucată de carne aşezată în osânză.

Dacă în inima porcului se găseşte mult sânge închegat este semn clar că stăpânul porcului va avea noroc de mulţi bani.

Splina porcului este şi ea cea care dezvăluie durata şi felul iernii: dacă splina este groasă în capăt, e semn că vom avea o iarnă grea, cu multă zăpadă, însă, dacă este subţire, arată că va fi iarnă săracă în omăt, iar anul nou nu va fi deloc îmbelşugat.

Sursa: www.crestinortodox.ro