Martisorul este un mic obiect de podoaba legat de un snur impletit dintr-un fir alb si unul rosu, care apare in traditia romanilor. Impreuna cu martisorul se ofera adesea si flori timpurii de primavara, cea mai reprezentativa fiind ghiocelul.

Originile sarbatorii martisorului nu sunt cunoscute exact, dar se considera ca ea a aparut pe vremea Imperiului Roman, cand Anul Nou era sarbatorit in prima zi a primaverii, in luna lui Martie.

La sfarsitul secolului al XIX-lea copii, fete si baieti fara deosebire, primeau de la parinti in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui, un martisor.

De acesta se agata o moneda de argint sau de aur, se purta legat la mana, prins in piept sau la gat. El dat jos, in functie de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Arminden) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi (maces, porumbar, trandafir, paducel, visin, zarzar, cires etc.) si agatat pe ramurile inflorite.

Se credea ca purtatorii martisorului nu vor fi arsi de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti, dragastosi si norocosi, feriti de boli si de deochi.

Dupa unele informatii martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra si facut cadou in ziua intai din luna martie cand aparea pe cer Luna Noua.

Un mit povesteste cum Soarele a coborat pe Pamant in chip de fata preafrumoasa. Dar un zmeu a furat-o si a inchis-o in palatul lui. Atunci pasarile au incetat sa cante, copiii au uitat de joaca si veselie, si lumea intreaga a cazut in mahnire. Vazand ce se intampla fara Soare, un tanar curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze preafrumoasa fata. A cautat palatul un an incheiat, iar cand l-a gasit, a chemat zmeul la lupta dreapta.

Tanarul a invins creatura si a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat inapoi pe Cer si iarasi a luminat intregul pamant. A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, dar tanarul luptator zacea in palatul zmeului dupa luptele grele pe care le avuse. Sangele cald i s-a scurs pe zapada, pana cand l-a lasat pe tanar fara suflare. In locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei - vestitori ai primaverii.

Se spune ca de atunci lumea cinsteste memoria tanarului curajos legand cu o ata doua flori: una alba, alta rosie.

Culoarea rosie simbolizeaza dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.