Ceea ce a părut la prima vedere o simplă drumeţie pe urmele lui Dracula – s-a dovedit a fi unul dintre cele mai captivante şi savuroase momente care s-au întâmplat la Festivalul Usturoiului şi care au dezvăluit câteva dintre uimitoarele legende care încă bântuie pe aceste meleaguri.

Ghidaţi de profesorul Ioan Bâca şi de Nicu Gheorghe - de la Asociația Club Sportiv Nord Team Orientare Bistrița – aproape 50 de turişti s-au încumetat să pornească pieptiş, pe un drum pietruit şi spectaculos, socotit de unii drum roman, precum Via Maria Theresia, în căutarea unor vestigii care să confirme prezenţa legendarului Dracula în această zonă.

„Conştiinţa comună a locuitorilor de pe Valea Bârgăului i-a făcut pe unii să creadă că acest drum ar fi construit în perioada romană, dar nu sunt dovezi că romanii ar fi ajuns pe aici. Mai degrabă ar fi vorba de un drum construit de austrieci, al căror împărat Franz Iosif era numit împăratul romanilor după Sfântul Imperiu Roman de Răsărit, care exista la vremea respectivă ca organizaţie administrativă. Se fac cercetări în continuare, dar acest drum de 13 kilometri merită luat în seamă, este un obiectiv atractiv, are o suprafaţă vizibilă, poate fi străbătut şi în drumeţii pe jos, şi cu bicicleta...”, a precizat profesorul Ioan Bâca la începutul călătoriei spre Vârful Frumuşeaua care are o înălţime de 1213 metri.

Pasul Bârgăului – centru energetic şi frontieră între real şi fantastic

O bucată de drum, turiştii au fost însoţiţi (ba unii chiar înfioraţi) de personaje ale faimosului roman gotic „Dracula”, publicat de Bram Stoker în 1897 şi vândut în milioane de exemplare în întreaga lume. Vampiri şi prinţese seduse sau blestemate de contele vampir au transformat peisajul într-unul de basm, iar cei câţiva localnici – desprinşi parcă din altă lume – cu care s-au intersectat turiştii, au confirmat că spaima încă domneşte acolo, atunci când numele vampirului este rostit.

Iar poveştile şi legendele zonei se împletesc şi se resimt aproape în fiecare pas.

Bram Stoker foloseşte Pasul Bârgăului ca loc de trecere între o lume reală, respectiv Londra, Munchen, Budapesta, Bistriţa şi lumea fantastică, închipuită în cartea al cărui personaj principal este contele vampir Dracula – a explicat profesorul Ioan Bâca.

„De ce a ales Bram Stoker Pasul Bârgăului pentru a face trecerea între lumi? Nu ştim exact. Cert este că în zonă există foarte multe poveşti despre o cetate legendară care s-ar afla pe vârful Frumuşeaua sau Răchiţeaua. Probabil plecând de la acest mit al cetăţii, şi autorul irlandez şi-a fixat Bucovina drept loc pentru castelul contelui descris în carte...”

Ies la iveală uimitoare şi înfricoşătoare legende despre comoara îngropată sub Vârful Frumuşeaua

„Festivalul Usturoiului nu face altceva decât să consacre mitul Contelui Dracula din cartea lui Bram Stoker a cărei acţiune se petrece, în prima sa parte, în Pasul Bârgăului şi la castelul său din Bucovina – care, se crede, că ar fi existat chiar pe Vârful Frumuşeaua”, povesteşte profesorul Ioan Bâca.

Oamenii din zonă spun că în măruntaiele Vârfului Frumuşeaua, poate chiar sub ruinele castelului, este îngropată o comoară. Unii jură că ar fi chiar Cloşca cu puii de aur, alţii au povestit că ar fi vorba despre un bou uriaş de aur. Alte legende susţin că, de fapt, comoara reprezintă câteva zeci de figuri ale unor soldaţi din aur şi un car întreg construit din aur şi ascuns departe de privirile curioase ale trecătorilor.

Iar atunci când deasupra Vârfului Frumuşeaua răsare curcubeul şi reuşeşti să urci dealul spre vârf pe coate şi pe genunchi, cu îndestulată umilinţă, ai şanse să descoperi comoara despre care oamenii locului povestesc că ar fi îngropată sub ruinele fostului castel – o comoară blestemată de însuşi Dracula, întocmai ca să nu fie găsită de nimeni, niciodată.

Există însă şi bătrâni care susţin că dimpotrivă, comoara nu există – mulţi au încercat s-o găsească, dar şi-au pierdut anii şi minţile tot visând sau cotrobăind prin zonă după aurul de sub Frumuşeaua. În schimb, pe aici pe undeva se află – spun bătrânii – o grotă blestemată în care unii au intrat tineri şi au ieşit gârboviţi de ani şi îmbătrâniţi.

Tot în legătură cu această grotă, bătrânii din zonă sunt convinşi că cine intră, reuşeşte să iasă şi încearcă să povestească grozăviile pe care le-a întâlnit înăuntru – va muri pe loc. De unde şi misterul care pluteşte în legătură cu peştera fermecată şi care o ţine ascunsă şi neştiută oamenilor.

Alţi localnici jură, în schimb, că şi comoara şi peştera sunt simple fantasme şi că singurul lucru sigur, în toată povestea, ar fi acela că însuşi Vlad Ţepeş ar fi fost domnul şi stăpânul castelului din vârful Frumuşeaua.

Fapt care l-a convins pe un scriitor britanic prezent zilele trecute la Festivalul Usturoiului – să promită că va aduce el dovezi care să certifice că Vlad Ţepeş, în tumultuoasa lui viaţă, a trecut şi pe aceste meleaguri.

Realitatea de la faţa locului...

Iar dacă poveştile celor din zonă sună înspăimântător şi dau fiori celor care le ascultă – realitatea de la faţa locului nu face decât să le confirme.

După un drum de aproape două ore, în care turiştii trebuie să depăşească şi o cruce arhaică – amintind cine ştie ce victimă care şi-a pierdut sufletul prin acele pustietăţi – calea pietruită trebuie abandonată, pentru a începe urcuşul oblic, abrupt – spre Vârful Frumuşeaua.

Peisajul se sălbăticeşte şi mai mult: se văd locașurile de tragere de pe vremea celui de-al Doilea Război Mondial, tranșeele circulare, pietrele şi grohotişurile din pădurea care acoperă vârful, iar orice scorbură în zonă pare o posibilă grotă fermecată din poveste...

S-au făcut săpături arheologice aici, prin anii '70, deocamdată nu s-au găsit urme de ziduri, mortar sau pietre cioplite, a mai povestit profesorul Ioan Bâca – dar întrebările plutesc fără răspuns peste tot în aerul proaspăt şi rarefiat...

Iar trecutul locului are încă multe mistere care se aşteaptă dezvăluite în viitor...