Salva, patria tuturor posibilităţilor, pe care unii dintre bunicii noştri încă şi-o amintesc ca spaţiu mioritico-misterios în care au muncit mii de brigadieri pentru a ridica minunea de cale ferată Salva-Vişeu în anii de glorie ai comunismului timpuriu – Salva care adăposteşte şi troiţa lui Tănase Todoran dar şi echipa de fotbal Spicul Salva – pe care tinerii zilelor noastre o asociază poate mai degrabă cu „salva music” decât cu comuna atestată documentar din 1245 alături de alte localităţi de pe văile Someşului şi Sălăuţei – Salva, în fine – uimeşte din nou.

Un cititor vigilent şi pe fază ne-a trimis două fotografii în care poate fi admirat un copac (să fie brad, la prima impresie?) artistic înfipt în mijlocul drumului – în mijlocul asfaltului, aproape de linia care separă cele două benzi de circulaţie. Copacul este dotat cu o pungă care flutură, uneori, melancolic în bătaia vântului sau care zace pur şi simplu pleoştită atunci când nu adie nicio boare...

Te înveseleşte, ce-i drept, iar cei mai optimişti din fire aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul, pentru a se convinge că sătenii - miloşi din fire ca orice ardelean get-beget - vor pune mână de la mână şi vor cumpăra două-trei globuri, o beteală şi nişte ornamente cât de mici... La instalaţii sau luminiţe de Crăciun nu putem avea pretenţii... Şi nici la cadouri care să reziste cu orele sub brad...