Concertul Roger Waters desfăşurat alatăieri la Bucureşti nu a trecut neobservat la Bistriţa: “Din câte ştiu eu, au fost vreo 40 de bistriţeni la concertul Roger Waters doar din gaşca noastră... Poate au fost chiar mai mulţi... Am stat chiar lângă Oana Pellea!” ne-a mărturisit unul dintre norocoşii care au asistat la senzaţionalul show.

Acum, când toată lumea o iubeşte, când toţi o pupă şi îi dau bani dinainte, când toţi o ridică-n slăvi, când s-au inventat pentru strălucirea ei – nemuritoare focuri de artificii, simpozioane şi tratate internaţional religioase, când turiştii de pretutindeni s-au înghesuit s-o exploateze în cel mai frumos sens cu putinţă...

Din când în când, relaţia bistriţenilor cu natura capătă aspecte atât de complexe încât devine paradoxală. Altfel cum să explicăm sau să înţelegem obiceiul unor vecini care îşi aruncă pe geam cojile de ceapă proaspăt tocată, ţigările fumate, coceanele de măr sau de roşii şi alte asemenea mici mizerii care parcă nu mai încap în coşul de gunoi...!?

Vestea a căzut ca un fulger, ieri pe la prânz, în restrânsa comunitate bistriţeană a celor pasionaţi de frumuseţe: în acest an, Zilele Bistriţei vor fi dramatic văduvite de tradiţionalul concurs Miss Bistriţa 2013. Ipoteze şocante au început deja să circule printre specialişti: se pare că ele au legătură cu înfiorătorul călugăr rus Rasputin.

“Mai nou, ciobanii vor să fie artişti şi artiştii să fie ciobani... nu se poate!” spunea la un moment dat Grigore Leşe, bănuind, poate, în sinea lui că bistriţenii care n-au ajuns în acest weekend la Zilele Becleanului sau la ceaunul fermecat de la Figa – au admirat probabil oile de pe malul râului Bistriţa...

Se întâmplă şi la case mai mari. Uneori simţi greşeala de departe, o vezi apropiindu-se şi nu reuşeşti de nicio culoare s-o eviţi. Şi o comiţi! După care devine vizibilă în faţa prietenilor, a vecinilor şi a blocului. Apoi află toată strada, cartierul, oraşul şi, inevitabil, judeţul. Îţi vine să intri în pământ de ruşine.

Mai mult decât oricând în istorie (spunea un înţelept al vremurilor noastre) umanitatea a ajuns la o răscruce: un drum duce către disperare şi pierderea definitivă a speranţei, celălalt, către extincţie totală. În ciuda unor asemenea evidenţe, pentru bistriţeni distracţia continuă – la Beclean sau la Colibiţa, după puteri...!

Presa locală a consemnat ieri cu nedisimulată tristeţe, dezamăgire sau indiferenţă cum a ratat preotul Bisericii Evanghelice titlul de cetăţean de onoare al orăşelului nostru medieval. Cine ar fi crezut că mai există oameni capabili să nu confunde figura preotului cu biserica pe care dânsul o păstoreşte...? Dar uite că există!

Am traversat toropiţi, teleghidaţi, bombardaţi, trişti, obosiţi, exageraţi, nedumeriţi şi plini de întrebări fără răspuns – o săptămână plină de durere: vrând – nevrând, tragedia familiei Blaga ne-a învăluit pe toţi, ne-a urmărit, ne-a obsedat, ne-a dat de gândit, ne-a înfăţişat într-o nouă lumină şi, în final, ne-a înfrânt...

Fierbem la foc mocnit... Problema posibilului referendum încinge fatal spiritele: cei mai avizaţi comentatori avertizează că bistriţenii vor vota complet aiurea, fiind total nepregătiţi pentru aşa ceva, în timp ce alţii propun direct o centură de sud care să traverseze şi pietonalul Liviu Rebreanu, nu doar Pădurea Codrişor...!

Nu ne imaginăm viaţa fără televizor, fără un film bun înainte de culcare, fără informaţii de ultimă oră pe programele de ştiri, care să se deruleze în şoaptă până la stingerea programată a televizorului, care să ne ţină la curent cu mersul lumii, cu ultimele scandaluri de corupţie, cu decăderea unora sau vacanţele de lux ale altora...

Cu toate că ziua de sărbătoare de ieri a început cât se poate de senin pentru mulţi bistriţeni, spre seară lucrurile s-au complicat dramatic cu morţi, răniţi şi inconştienţi. Un bărbat a murit după ce tractorul s-a răsturnat peste el iar comentatorii nu au ezitat să-l socotească vinovat pentru că ar fi muncit într-o zi de sărbătoare...

Acum câţiva ani, (nici prea mulţi, dar nici prea puţini), înainte să se fi inventat Băile Figa, pe când ştrandul Codrişor era prea sofisticat pentru gusturile unui oraş în dezvoltare – bistriţenii obişnuiau să meargă sâmbătă şi duminică „la vale”. Se întindeau păturile şi preşurile direct peste pietre, se spălau covoare, maşini, haine, pe alocuri.

Ne aşteaptă un weekend deosebit de călduros, după cum avertizează specialiştii în Meteo care au “promis” caniculă şi disconfort termic în 3 şi 4 august. Adică tocmai când avem de participat la un mega-concert în Heidenfeld, când la Colibiţa biciclete din toate zodiile zboară prin aer iar la Sângeorz Băi se întâmplă un festival de jazz!

Chiar! Taman când ne pregăteam să adunăm fetele-n gaşcă, să dăm şi noi o raită prin peştera Tăuşoare, să fotografiem trei-patru lilieci, să-i tragem niţel de-o aripă, să le facem dragă-dragă şi-apoi să-i punem repejor pe facebook, de amintire – taman acum sosesc şi precizările cu turiştii speologi...!? Ce nasol...!

O pensionară din Bistriţa era să facă infarct după ce a primit un telefon: o voce de bărbat îi spunea că sora ei tocmai a suferit un accident şi are nevoie urgentă de 1500 de lei pentru a-i da victimelor! Se pare că peste 700 de înşelăciuni prin metoda „Accidentul” au fost înregistrate de Poliţia Română de la sfârşitul anului 2012 încoace.

Ne rugăm la greu – ne rugăm din răsputeri pentru sănătate, pentru spor în afaceri, pentru câştiguri de tot felul, pentru prieteni sau pentru duşmani, pentru examene, pentru drumurile lungi şi pentru câte şi mai câte... Căci, nu-i aşa, cine să vrea să se roage pentru deşteptarea sufletului, pentru iluminarea sau sporirea minţii...?

Fericire maximă pentru şoferii cu permis auto categoria B, căci ei vor avea voie să conducă şi tractoare de maximum 3,5 tone...! În câteva zile va intra în vigoare Codul Rutier cel proaspăt modificat de Guvern – cu noi reguli, interdicţii şi obligaţii pentru biciclişti, şoferi de mijloace de transport în comun sau conducători de mopede.

Domnilor miri, am participat cu tot dragul necesar la nunta dumneavoastră, însoţind o prietenă (M.I, adică ştiţi voi cine) părăsită peste noapte de iubit. Am cedat rugăminţilor ei şi rău am făcut! Vă rog să păstraţi din plicul meu costurile aferente ciorbei şi fripturii. Aştept restul de bani pe adresa...

Intens preocupaţi de schimbarea şefilor, mutarea şi inaugurarea bibliotecii în casa cea nouă, ne-a scăpat din vedere un amănunt esenţial! În urma ultimei renovări, imobilul a fost grosolan ştirbit de intrarea centrală. Treptele şi balconul aflat deasupra intrării au fost pur şi simplu retezate din peisaj...

Ca un făcut, taman în a treia duminică după Rusalii, când pe alocuri în Bistriţa (dar nu numai!) se povesteşte sau se cântă despre grijile vieţii – se poate întâmpla să înţelegi brusc că la 10.000 de metri nu se vede cine locuieşte pe câmp şi cine într-o vilă, cât costă o rochie de firmă sau cât de mult plouă într-o intersecţie.

Scandalurile nu ne ocolesc nici măcar în weekend! Membrii unui sindicat care activează în Bistriţa-Năsăud ameninţă că vor demara procedurile legale pentru a începe greva foamei, că vor ieşi în stradă pentru a declanşa proteste fără precedent, şi – dacă va fi nevoie, vor solicita audienţă primului ministru însuşi!

Îngrijorare mare printre bistriţeni! Tot mai multe oraşe din ţară cad pradă furiei unor primari care decid să pună taxă pe mâncatul seminţelor. Cu alte cuvinte, spărgătorii de seminţe care aruncă pe jos cojile vor fi amendaţi cu sute de lei...! Cât va mai dura până când libertatea de mişcare va fi aspru îngrădită şi la Bistriţa...?

Vine o vreme în viaţa şi-n sufletul fiecărei gospodine – o vreme în care realizează că este esenţial să facă economie – să adune cutiile de plastic, borcanele, capetele de aţă, cartoanele din interiorul ambalajelor sau pungile de plastic ale supermarketurilor din oraş... Să le adune, să le spele frumos şi să le pună pe balcon la bronzat. Sau la păs

În timp ce prin alte părţi de soare pline lumea se dă peste cap să-şi conserve spaţiile verzi, să îngrijească fiecare colţişor de natură şi să ocrotească fiecare pom, fiecare floare – la noi, copacii zac aruncaţi la gunoi, alături de mormane de mizerii..

Un cititor (lucid?) a semnalat pe adresa redacţiei un fapt divers cel puţin neobişnuit, din punctul său de vedere. Într-unul din magazinele din centrul vechi al Bistriţei, într-o vitrină, este expus un covor imprimat cu Fecioara Maria şi Iisus în braţe. Este corect? Este legal? Este estetic...?

Scene incredibile de circ, de râs – dacă n-ar fi fost de plâns – s-au derulat ieri toată ziua la televiziunile de ştiri care au prezentat cu lux de amănunte toate emoţiile, bâlbâielile autorităţilor, îmbrâncelile şi nervii părinţilor care au crezut că li se arestează copiii în masă. Ce bine că la Bistriţa nu s-ar putea întâmpla niciodată aşa ceva !

Judeţul Bistriţa-Năsăud a ajuns cu populaţia la nivelul anului 1977. O fi bine, o fi rău? Numai Dumnezeu ştie... Cert este că, potrivit jurnaliştilor de la Gândul, în 1948 Bistriţa-Năsăud număra 233.650 de oameni, în 1977 – 286.628, în 1992 eram 326.820 pentru ca în octombrie 2011 să ajungem la frumoasa cifră de 286.225.

Plin de electricitate în aer, ieri seară la Sinagogă. Poate că, măcar pentru câteva clipe, profesorii s-au simţit ca la o ceremonie de Oscar. Cei mai mulţi au fost surprinzător de emoţionaţi, unii mulţumimd cu ochii în lacrimi. Pentru ce? Pentru o diplomă şi o plachetă? Pentru meseria oropsită pe care o practică fără să crâcnească...?

Suntem mai aproape de Evul Mediu decât ne-am închipui sau ne-am dori. Femeia, cel puţin – atunci ca şi acum – se supuneau chinurilor de tot felul. Doar pentru a străluci puţin la braţul unui „prinţ” care n-o înţelegea, o socotea o sclavă personală sau o idealiza inutil. Ca să nu mai pomenim de calomniile predicatorilor şi moraliştilor de atunci.